Părintele Stăniloae – în 5 “capete”

1. “Este imposibil să definim pe “este” ca o existenţă cu început în sine. Dar un lucru trebuie admis: ea nu poate fi fără conştiinţă de sine prin ea însăşi, printr-o lege căreia să-i fie supusă. Ea e deci o existenţă de ordin total spiritual, neavând nevoie de nimic altceva pentru a se explica… Nu poate apărea în ea o lege a evoluţiei care să o poată duce chiar la sfârşit, odată ce n-a fost o astfel de lege care să-i dea şi un început.” (“Sfânta Treime sau La început a fost iubirea“)
2. “Lumina dumnezeiască este tocmai iradierea zâmbitoare a dragostei divine, trăită în formă mai intensivă în clipele de aţintire extatică spre Dumnezeu.” (“Ascetica şi Mistica Bisericii Ortodoxe”)
3. “Rugăciunea cu adevărat desăvârşită este rugăciunea curată, adică aceea pe care o face mintea când a ajuns la capacitatea de a alunga uşor şi pentru multă vreme orice gânduri în vreme ce se roagă. Dar la această capacitate ajunge omul numai după ce a dobâbdit libertatea de patimi. Nici măcar gândurile nevinovate nu mai trenuie să tulbure mintea în vreme ce se roagă, în vremea rugăciunii desăvârşite.” (“Ascetica şi Mistica Bisericii Ortodoxe”)
4. “Prin necazuri ne atrage Dumnezeu de la păcate. Necazurile urmează de multe ori păcatelor, chiar dacă le-am mărturisit. Prin ele se restabileşte firea povârnită şi se întăreşte din nou. Necazurile se trimit pentru probare, pentru întărirea firii şi pentru ferirea de greşeli viitoare. Ele pot veni chiar dacă n-am păcătuit noi: ne vin pentru păcatele altora. Răbdarea necazurilor e semn de putere şi de înţelepciune, şi ne înzestrează cu putere şi cu înţelepciune.” (“Ascetica şi Mistica Bisericii Ortodoxe”)
5. “Pâinea e simbolul tăriei spirituale, dar şi al Duhului care ne susţine acea tărie. Şi vinul la fel. De aceea amândouă ni se dau de către Hristos, prin Duhul, căci Duhul ne ridică la acest plan nou de existenţă în Hristos. De aceea ni se dă trupul şi sângele lui Hristos înălţate de Duhul, sub chipul pâinii şi vinului, care sunt prefăcute prin Duhul Sfânt cel aflător în trupul şi sângele Domnului, în acestea.” (“Sfântul Chiril al Alexandriei, Scrieri, Partea a II-a, notă”)