Despre prescuri (1)
aprilie 27, 2009
Am asistat eu odată la frământarea unor prescuri, dar nu am priceput bine etapele. Acum doresc să învăţ să am eu prescurile mele la fiecare Sfântă Liturghie, motiv pentru care m-am apucat de studiat. Am rugat pe părintele Iosif de la Mănăstirea “Negru Vodă” din Câmpulung să vină într-una din zilele următoare să îmi arate cum se fac şi vreau să ajung şi la măicuţele de la Nămăieşti, ca să mă dumiresc şi mai bine.
Între timp, iată ce am găsit:
- o reţetă cam pentru prescure de se pune în Ardeal în loc de colivă http://crez.org/retete/prescura.asp
- articolul din Ziarul Lumina despre Sfânta Procomidie http://www.ziarullumina.ro/articole;870;1;17431;0;Painea-vietii-marturia-iubirii-lui-Hristos.html
- şi un site specializat pe aşa ceva http://www.prosphora.org/
De aici am intrat în alte siteuri unde sunt reţetele pentru prescuri ale diverselor biserici locale.
Iată una din ele, folosită în America, de greci:
Reţetă pentru o prescure mare sau 5 mici
Ingrediente: 3 căni şi jumătate de făină foarte bogată în gluten, 1 cub de drojdie de bere, un praf de sare şi o cană de apă proaspătă şi caldă
Preparare:
- Se dizolvă drojdia în apă caldă şi se pune deoparte
- se amestecă făina cu sarea şi se formează o groapă în mijlocul grămăjoarei
- se adaugă acolo drojdia dizolvată
- se frământă bine şi se poate adăuga făină puţină până la o cană, dacă aluatul este lipicios
- presăraţi puţină făină pe un dog sau o masă – paralel frământaţi aluatul (coca) până devine netedă şi compactă
- puneţi aluatul într-un lighenuş, acoperiţi-l şi lăsaţi-l să crească o jumătate de oră, într-un mediu călduţ
- formaţi o minge din aluat, apoi turtiţi-o cu palmele şi neteziţi-o cu un rulou de lemn
- proporţionaţi-l în 9 părţi în formă rotundă
- introduceţi pecetea pristolicului în făină, iar apoi bateţi-o uşor pentru a îndepărta excesul de făină
- presaţi pecetea pe fiecare formă în parte atât timp cât rostiţi rugăciunea “Tatăl nostru”
- acoperiţi formele cu o pânză şi lăsaţi-le la crescut o oră, până îşi vor dubla dimensiunea
- preîncălziţi cuptorul la 350 de grade
- coaceţi formele 30 de minute
- scoateţi prescurile din forme şi aşezaţi-le pe un suport pentru a se răci
- aşteptaţi să se fi răcit complet înainte de a le folosi în folii de plastic sau aluminiu.
Am luat această reţetă de aici http://www.theologic.com/oflweb/inchurch/prosphor.htm
Am aflat că este mai bine să se primenească acest aluat fără drojdie de bere, ci cu busuioc. O să mă interesez şi vă spun.
10 Comments Add your own
Leave a Comment
Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
1.
gabrieltzu | aprilie 30, 2009 at 7:40 am
Fara drojdie de bere? Pai parca in molitfelnic scrie ca nu e voie cu niciun chip a se face prescura pt Sf Liturghie fara drojdie sau din alta faina decat de grau. Nu sunt sigura, dar parca asa mi-a ramas in cap. DIANA
2.
Dumitru, pr. | iulie 6, 2009 at 11:58 am
Cred că în Molitfelnic nu se spune nimic despre prescuri; în Liturghier, însă, scrie aşa:”la săvârşirea acestei taine sunt de trebuinţă 5 prescuri, vin şi apă. Prescurile să fie din făină de grâu curat; făina să nu fie veche, nici să fie mucedă, nici să se dospească cu drojdii, ci numai cu aluat care să fie sărat(…)” şi: “Materia pâinii pentru Trupul Domnului nostru Iisus Hristos este pâinea de făină de grâu curat, amestecată cu apă firească şi coaptă bine, dospită, nu prea sărată, proaspătă şi curată, având gust cuviincios şi bună şi priincioasă la mâncat(…) Altă pâine, în afară de cea de grâu curat, dospită, nu poate fi materia Trupului lui Hristos” (pp.442 şi 455 din ediţia 2000 a Liturghierului. Cu drag, Dumitru, pr.
3.
pr. ciprian | iulie 6, 2009 at 2:42 pm
Multumim mult, parinte! Pentru ca nu am stiut cum sa fac acest aluat, am folosit pana acum drojdie. Sper sa nu fie un pacat prea mare. Oricum o sa ma ocup sa caut reteta de aluat si sa o pun in aplicare.
4.
manuela | mai 1, 2009 at 1:14 pm
Ar fi interesant sa ne spui parinte Ciprian cum e cu painea folosita efectiv la scoaterea particelelor.
Stiu ca exista niste restrictii, nu poate fi preparata oricum si de orisicine. Eu stiam ca doar persoane feciorelnice sau vaduve cu viata curata o pot prepara.
Sfintia ta probabil te referi aici la prescurile ce se pun in vanzare, si cu care lumea merge la altar sa dea liturghie. Vad ca pe link-ul pe care l-ai mentionat, se spune chiar si de acestea din urma ca trebuie sa fie preparate de vaduve cu viata curata sau monahi.
5.
manuela | mai 1, 2009 at 1:26 pm
Mai bine, cu rugaciune la Maica Domnului, sa incredintezi cu totul la niste maicute de la Namaiesti sa-ti faca prescuri pentru biserica, sa aiba si lumea ocazia sa manance in fiecare Duminica aluat facut la Namaiesti. Eventual la maicutele care stau chiar in casa din spatele crucii cu Mantuitorul, cum urci de la poarta principala manastirii. Zic si eu…Una dintre maicutele ce sta acolo o stiu tot timpul cu zambetul pe buze. Poate ne binedispunem si noi in felul acesta:)
6.
gabrieltzu | mai 2, 2009 at 8:11 am
Da, e bine sa fie facute de persoane curate si de incredere. e foarte important sa se foloseasca numai faina de grau si mai ales sa fie aluat dospit. Cunosc un caz, al unui preot la care am slujit o data si l-am intrebat daca e sigur ca doamna care face prescurile foloseste drojdie, căci mi se pareau foarte turtite. Mi+a raspuns foarte convins ca asa trebuie, ca nu se face c u paine dospita si cu azimă. L-am contrazis degeaba, că tot pe a lui a ţinut-o . Dar acestea sunt excepţii.
La mine la bisericuţă am găsit o femeie văduvă, care face prescurile pentru toate zilele în care avem Sf Liturghie. Are dansa şi pecete şi noi îi dăm doar făina.
Hristos a înviat!
7.
pr. ciprian | mai 2, 2009 at 5:08 pm
Adevarat a inviat!
In principiu trebuiesc facute de preot. Daca el nu poate sau nu stie atunci le poate face, intr-adevar, un monah, o calugarita, o batranica credincioasa sau o fecioara credincioasa. Maicuta de la Namaiesti de care vorbesti chiar ca este aproape pururi zambitoare, dar stiu ca numai maicile care-l ingrijesc pe parintele fac prescuri acolo. O sa ma interesez zilele astea, ca nu am avut timp sa merg. De aceea vreau si eu sa invat sa nu mai stau pe capul parintilor de la Negru Voda, care au atatea treburi.
In mod normal prescurile de la vanzare nu trebuie sa difere de cele folosite la Sfanta Proscomidie (partea pregatitoare a Sfintei Liturghi, implicit a Sfintei Impartasanii). Provizoriu si eu le cumpar de la brutarie, pana o sa stiu bine sa le fac.
Cat priveste particelele pentru cei vii si pentru cei adormiti, ele se scot din doua prescuri (caci la fiecare Sfanta Liturghie se folosesc 5 cu pecete mica) sau din doua parti ale prescurii cu pecete mare (daca se foloseste acest tip).
8.
Dumitru pr. Bostan | iulie 1, 2009 at 8:25 am
Dragii mei,
Şi eu mă străduiesc să învăţ să fac prescuri. Site-ul acela prosphora.org conţine multe şi lămuritoare sugestii.
Prescura trebuie să fie făcută într-adevăr de către cineva cu viaţă curată. Preotul trebuie să fie o astfel de persoană; şi apoi ca unul care slujeşte Sf.Liturghie: ce este mai mare: darul, sau altarul care sfinţeşte darul?
Cât despre ferment, dacă intenţionaţi să fiţi mai “tradiţionalişti”, aşa cum încerc şi eu să fiu, căutaţi pe Google “sourdough” (maia), un aluat dospit fără alte ingrediente, afară de răbdare… După ce îl obţineţi, îl păstraţi la frigider, oprind de la o frământare la alta; cred că aceasta este metoda originală, veche: în Sfânta Scriptură se fac referiri la aluat, dospitură, frământătură, niciodată la drojdie…; apoi, prin aceea că oprim şi folosim la următoarea frământare, mai este şi ideea de legătură, de contiuitate.
Cu drag, Dumitru pr.
9.
Dumitru pr. Bostan | iulie 1, 2009 at 9:05 am
P.S. Temperaturile în U.S. sunt în grade fahrenheit; echivalentul a 350 grade fahrenheit este 176,6 grade celsius.
Cu drag, Dumitru pr.
10.
pr. Dan | noiembrie 7, 2009 at 6:37 pm
Părintele Dumitru a scris bine, prescura se pregatește cu dospeală de aluat, făra drojdie, e specificat în Liturghier. Nu e vorba doar de tradiție ci și de simbol. Dospeala (maiaua) – fermentul curat simbolizează cresterea în cele duhovnicești, drojdia – fermentul murdar simbolizează creșterea celor decăzute.
Nici vorbă de uns cu ulei tăvile, ceară de albine, etc.
Cât despre cine să facă prescurile, tradiția cere o prescurăreasă.
Dar nu există realmente nici o opreliște sau canon prohibitiv pentru creștinii care se spovedesc des și se împărtășesc să facă prescuri.