Culorile veşmintelor în Biserica Ortodoxă

Septembrie 12, 2008 at 7:34 pm 10 comentarii

„Clerul ortodox poartă două tipuri de veşminte: liturgice şi neliturgice. Cele neliturgice reprezintă îmbrăcămintea zilnică a clerului, iar la slujbă se poartă sub veşmintele liturgice.

Îmbrăcămintea neliturgică poartă denumirea de reverendă şi rasă. Deosebirea dintre ele este că rasa se încheie chiar pe mijloc şi are deschizături largi la mâneci; ea se poartă peste reverendă.

În tradiţia rusă, pentru că monahii poartă îmbrăcăminte neliturgică de culoare închisă (de obicei neagră, bleumarin sau maro închis) şi clerul mirean poartă de obicei reverende de culori deschise, sunt cunoscuşi drept „clerul negru” şi „clerul alb”.

În Rusia, înainte de Revoluţia din 1917, acest plan vestimentar era valabil pentru ambele sutane sau veşminte neliturgice. De asemenea, culoarea liniei mânecii rasei semnifica rangul preotului.

În Rusia modernă, clerul foloseşte culoarea „neagră” pentru rasă şi culori diverse pentru reverendă, nemaipurtând culori potrivite rangului administrativ.

Totuşi, deoarece clerul comunităţilor ruseşti din diaspora – mai ales din America – nu a fost afectat de Revoluţia din 1917, în majoritate continuă tradiţia culorilor diferite în ceea ce priveşte reverenda si rasa.

Practica purtării sutanelor sau veşmintelor neliturgice de diverse culori vine din vremea stăpânirii turceşti. Clerul musulman îşi revervase dreptul de a purta culorile „alb” sau „negru”, considerând că umileşte astfel clerul creştin, forţat astfel să poarte culori strălucitoare (pentru a se deosebi. n.t.)

După ce Biserica Ortodoxă a scăpat de sub constrângerea turcească, clerul ortodox a renunţat să mai poarte sutane de diverse culori; această tradiţie a fost continuată în schimb de clerul rus.

Dar şi clerul ortodox, mai ales cel grec, poartă sutane de culori diverse (mai ales deschise) în zona de climat tropical, ecuatorial şi mediteranean. „Cremul”, „griul” şi „gălbuiul”, ca şi „bronzul pal” („bej” şi „auriu pal” chiar, n.t.) sunt cele mai populare. De asemenea, reverenda de culoare „bleu” este întâlnită la clerul de pretutindeni.

Este potrivit a purta un brâu sau o cingătoare peste reverendă (mai ales că se pot găşi şi cingători cu însemne creştine, n.t.). În tradiţia greacă, această curea este chiar o panglică, un şiret, un cordon sau o funie ce împrejmuieşte talia. Dar în tradiţia sârbă şi română aceste brâie semnifică rangul preotului. În Biserica Rusă acest brâu este chiar ales împodobit (arhiepiscopul Ioan Garklavs de Chicago purta prin 1991 unul chiar brodat cu trandafiri.)

Purtarea sutanelor (a reverendei şi a rasei) este în uzul comun al episcopilor, preoţilor, diaconilor, monahilor şi monahiilor. Permisiunea de a purta sutane se acordă şi seminariştilor (şi studenţilor teologi, n.t.), fraţilor de mănăstire, ipodiaconilor şi citeţilor (respectiv dascălilor sau cantorilor azi, n.t..)

În ceea ce priveşte sutanele, Tipiconul (http://www.romarch.org/arhiva/Tipic.html) nu precizează nimic mai mult decât că ele pot fi „deschise” sau „închise” la culoare, aşa că tradiţia locală este singurul „standard”.

În Biserica Ortodoxă sunt folosite şase culori liturgice: alb, verde, purpuriu (vineţiu), roşu, albastru şi auriu. Recent au început a se folosi şi veşminte de culoare neagră. În unele locuri mai sunt folosite şi culorile portocaliu stacojiu şi ruginiu.

Putem observa că se folosesc aceste culori datorită semnificaţiei lor: „albul” pentru puritatea luminii harului lui Dumnezeu; „verde”, culoarea vieţii, a Sfântului Duh şi a lemnului Sfintei Cruci; „purpuriu” pentru patima Domnului Iisus Hristos; „ruşu închis” pentru sângele lui Hristos şi pentru sângele martirilor; „albastru” pentru Maica Domnului; „auriu” pentru bogaţia darurilor Sfântului Duh şi „roşu deschis” pentru flacăra intensă a Oastei Duhovniceşti. „Negru” este în mod tradiţional culoarea morţii şi a doliului în Apus, spre deosebire de Răsărit unde „albul” este culoarea Adormirii (căci Ortodoxia accentuează Învierea Domnului, nu greutatea şi chinul patimilor şi morţii Domnului, n.t.). În Rusia „roşu” este culoarea bucuriei, strălucirii şi frumuseţii. Nici una dintre acestea nu este scrisă în anumite reguli sau canoane şi, în mod evident, multiplele culori au semnificaţii diferite pentru variile popoare.

 

Pentru Biserica Ortodoxă, mai ales cea Rusă şi cele influenţate de tradiţia ei, culorile predominante pentru diferitele sărbători sunt următoarele culori:

  1. La Praznicele Mântuitorului, la Sfinţii Profeţi, la Sfinţii Apostoli şi la Sfinţii Ierarhi: „auriu” şi „galben” de toate nuanţele;
  2. La Praznicele Maicii Domnului, la Puterile cele fără de trup (Îngeri) şi la Sfintele Fecioare: „albastru deschis” şi „alb”;
  3. La Praznicele Sfintei Cruci: „purpuriu” şi „roşu închis”;
  4. La Sfinţii Mucenici: „roşu” (În Sfânta şi Marea Joi se poartă veşminte liturgice de culoarea „roşu închis” chiar dacă biserica este înveşmântată în „negru”, iar masa Sfântului Altar se împodobeşte în „alb”, ca semn de aducere aminte a feţei de masă folosită la Cina cea de Taină.)
  5. La Sfinţii Cuvioşi, Asceţi şi Nebuni pentru Hristos: „verde” (De asemenea Intrarea Domnului în Ierusalim, Pogorârea Sfântului Duh şi Sfânta Treime sunt celebrate tot în veşminte „verzi”, de toate nuanţele.)
  6. În Posturi: „albastru închis”, „purpuriu”, „verde închis”, „roşu închis ori sângeriu” şi „negru”. În Postul Sfintelor Patimi veşminte folosite se obişnuieşte a fi cele „negre”. Sâmbetele şi Sărbătorile mari din Postul Mare veşmintele sunt „negre”, dar cu ornamente „aurii” şi de alte culori.
  7. Înmormântările se săvârşesc în veşminte „albe”.

 

În Biserica Primară nu se purtau veşminte „negre”, deşi clerul monahal purta sutane „negre”. În acele vremuri tot clerul purta veşminte „stacojii” (grena).

În Rusia s-au purtat prima data veşminte „negre” la înmormântarea Ţarului Petru al II-lea (1821). De atunci s-a răspândit purtarea culorii „negre” la înmormântări şi în Postul Mare, ca în tradiţia romano-catolică.

„Albul” este purtat la Praznicele Botezului Domnului (Epifaniei, Teofaniei sau Arătării lui Dumnezeu), Schimbării la Faţă şi Învierii Domnului şi până la odovania lor. În antichitatea creştină la Epifanie se prăznuia şi Naşterea Domnului, însă după separarea celor două sărbători, de Crăciun se poartă „alb” şi din a doua zi de Crăciun până la Bobotează se poartă „auriu”.

În tradiţia moscovită, veşmintele bisericii şi ale clerului se schimbă în „alb” la cântarea Prochimenului din Liturghia Sfintei şi Marii Zi a Sâmbetei (adică înainte de citirea din Apostol, n.t.). „Albul” este purtat până la Utrenia Duminicii Învierii, când sunt schimbate cu cele „roşu deschis” până la odovania praznicului.

În unele locuri din Rusia, „albul” este purtat de la Înălţarea Domnului până la Pogorârea Sfântului Duh, iar în alte locuri se obişnuieşte a se purta culoarea „aurie”.

În zona Munţilor Carpaţi ai ruşilor de la Paşti la Înălţare se poartă numai „alb”, precum şi la înmormântări.

„Verdele” este purtat în unele părţi la Înălţarea Sfintei Cruci. În zona carpato-rusească „verdele” se poartă de la Rusalii la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, precum şi în Sâmbăta Sfântului Lazăr.

„Auriul” este obişnuit a se purta când nu este sfecificată nici o altă culoare.  În unele tradiţii locale „auriul” este purtat în toate sâmbetele, mai puâin cele în care este precizat „albul”.

„Roşu închis ori sângeriu” este purtat în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, la Crăciun, la Înălţarea Sfintei Cruci şi la praznicele Sfinţilor Martiri..

„Roşu deschis” este purtat la praznicele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, precum şi la Sfinţii Îngeri. La Moscova, în Athos şi la Ierusalim „roşu deschis” este folosit la Paşti şi la Crăciun.

„Albastru” este purtat la praznicele Maicii Domnului, la Întâmpinarea Domnului, la Buna-Vestire şi, uneori, în Vinerea Acatistului din a cincea săptămână a Postului Mare. În zona carpatico-rusească „albastru” este purtat din prima zi a Postului Adormirii Maicii Domnului până la Înălţarea Sfintei Cruci şi chiar la Crăciun.

„Purpuriu” (vineţiu) este purtat în sâmbetele şi duminicile din Postul Mare. În unele părţi „purpuriul” este purtat în zilele de rând ale Postului Mare, iar „auriul” se foloseşte în sâmbetele şi duminicile acestuia.

„Portocaliu” este purtat pe alocuri în Postul Sfinţilor Apostoli, iar în altele de la Sfinţii Apostoli până la Schimbarea la Faţă.

Unde se poate, chiar şi veşmintele din biserică, dvera şi sticla candelelor se schimbă în funcţie de veşmintele sfinţiţilor slujitori.

În tradiţia grecească se obişnuieşte ca dvera şi sticla candelelor să rămână tot timpul „roşii”, în amintirea surpării catapetesmei Templului din Ierusalim la moartea Mântuitorului pe Cruce şi a ouolelor aduse, potrivit tradiţiei, de soţia lui Ponţiu Pilar la Cruce, care s-au înroşit prin picurarea Cinstitului Sânge. Trebuie să menţionîm şi faptul că roşul purpuriu, roşul închis intens este şi culoarea regalităţii, motiv pentru care este folosit la dvera Sfintelor Uşi (pe unde întra şi împăratul Bizanţului spre a se împărtăşii, n.t.)”.

În tradiţia Bisericii Ortodoxe Române se folosesc relativ amestecate ambele variante: ruseşte şi greceşte, precum şi obiceiul local, format prin dotările mai puţin bogate. Strămoşii noştri ce veşminte au avut, pe acelea le-au purtat, iar noi am preluat stăruinţa lor drept tradiţie. Acum se mai observă şi faptul că mulţi slujitori poartă ce veşminte preferă, nu neapărat ce veşminte sunt recomandate!

Măcar acolo unde sunt dotările de rigoare sau unde este posibilitate materială mai bună este de preferat a se urmări şi semnificaţia duhovnicească în purtarea veşmintelor, mai ales a celor liturgice.

Traducere si adaptare dupa http://aggreen.net/vestment/liturgical_colors.html

Anunțuri

Entry filed under: liturgice, preotie.

Mica arhiva duhovniceasca (8) Mica arhiva duhovniceasca (9)

10 comentarii Add your own

  • 1. Ionut Margin  |  Septembrie 12, 2008 la 9:57 pm

    Draga Parinte am vazut poze cu reverenda sfintiei tale si imi inchipui de unde este izvorul acestei postari, care de altfel e binevenita! Adevarul este ca desi inima imi spune sa port vesminte albe la inmormantare, contextul nu ma lasa. La inmormantarea tatei as fi dat parintelui duhovnic vesmintele cumparate de tata la Pastile trecut (2007), evident ca erau albe. Sa dea Domnul sa vina vremea aia sa se vada sufletul nostru prin „hainele” noastre!

    Răspunde
  • 2. inistea  |  Septembrie 12, 2008 la 10:39 pm

    Muncit articolul, Părinte. Multe felicitări pentru el. Cel mai frumos ar fi să-l pui chiar sfinţia ta pe http://ro.orthodoxwiki.org/ Dar dacă ţi se pare complicat (deşi nu e), atunci o să-l pun eu. Doamne ajută. – Pr. Iulian Nistea

    Răspunde
  • 3. pr. ciprian  |  Septembrie 13, 2008 la 8:10 pm

    Pt. Pr. Ionut: Dumnezeu sa-l ierte! Cu obiceurile astea ale preotilor de azi e cam asa: daca nici unul dintre noi nu mai tinem de autenticul slujirii, pai unde ajungem! Eu unul nu dau lectii la nimeni, dar asta nu insemna sa nu port si felonul la hramuri, barba nefrezata, o tar de par mai lung, reverenda – chiar si de alte culori decat neagra etc. Nu sunt eu judecatorul nimanui, dar macar ma straduiesc sa fiu cat de cat ca la carte ca doar de asta mi-am dorit (si din cate stiu, ne-am dorit) sa fiu preot! Bineinteles ca acum, ca am doar un singur vesmant si acela verde, ce sa fac, il port la toate slujbele! Dar la inmormantari merg cu un epitrahil alb, chiar daca sunt fratii mai nedumeriti! Ma bucur sa stiu ca impartasim aceleasi ganduri, asa cum o faceam din facultate!

    Răspunde
  • 4. pr. ciprian  |  Septembrie 13, 2008 la 8:12 pm

    Pt. Pr. Iulian: E muncit, dar nu siu de cine, ca in linkul de mai sus nu se specifica nici un nume, iar eu nu am acces la revista respectiva! Felicitari pt. initiativa enciclopediei ortodoxe!

    Răspunde
  • 5. vanblogh  |  Septembrie 18, 2008 la 8:02 am

    Dacă nu-i cu supărare, mi-ar place să-mi daţi voie să postez întreg articolul pe blogul meu. Mulţumiri anticipate. Doamne ajută !

    Răspunde
  • 6. pr. ciprian  |  Septembrie 18, 2008 la 6:55 pm

    Cum sa nu! Sa fi binecuvantat!

    Răspunde
  • 7. vanblogh  |  Septembrie 18, 2008 la 7:42 pm

    Rămîn dator ! Multe mulţumiri şi spor pe mai departe ! Teodor Macavei

    Răspunde
  • 8. marin  |  Decembrie 10, 2008 la 12:34 am

    da e foarte bine ca se se tine un regulament la veminte ,(vai de noi de n-ar fi) tot asa cred ar trebui si BARBA sa fie clasica ASA CUM CRESTE EA mai scurta mai lunca (pt.cei de mir) dar NE modificata ,caci daca o modificam dupa moda, inseamna ca nu vrem sa mai fim chipul si asemanarea LUI DUMNEZEU. ……….precum vedem la monahi barba si parul capului fara nici o modificare : merg spre DUMNEZEU CUM MA CREAT DUMNEZEU !………..precum spun Sfintiti parinti Duhovnici.

    Răspunde
  • 9. Ionel  |  Martie 12, 2009 la 5:06 pm

    trebuie reintrodus albul. toata gama de culori (modele si forme) folosite in Biserica de multe ori se datoreaza opticii comerciale, daca din astea gasim…trebuie sa ne intoarcem la izvoare, picturile din secolele XVI- sau mai vechi difera de ceea ce vedem in Sfintele Altare..este si un pic de nepasare si de lipsa de studiu, minim. SPECIALISTII in liturgica se citeaza… in loc sa apeleze la Sfintii Parinti..un Simeon al Thessalonicului ar dezlega multe enigme PG 155 si multe altele…

    Răspunde
  • 10. pr. ciprian  |  Martie 13, 2009 la 6:55 am

    Chiar ar fi frumos daca ai veni cu aceste completari, ca eu nu stiu greceste asa de bine ca sa traduc.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Septembrie 2008
L M M M V S D
« Aug   Oct »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Rev. „Familia ortodoxa”

Categorii

Ciprian Mihail si Georgiana Diana

Daisypath Anniversary Years PicDaisypath Anniversary Years Ticker

Serafim Stefan

Lilypie - Personal pictureLilypie Second Birthday tickers

Veronica Antonia

<Lilypie - Personal pictureLilypie First Birthday tickers

Ilinca – Paulina

Lilypie - Personal pictureLilypie First Birthday tickers

Calendarul Ortodox


%d blogeri au apreciat asta: