Recenzii live în duh de „Pridvor”

Ianuarie 6, 2009 at 6:21 pm 15 comentarii

schimb-de-carteDomnul Laurenţiu Dumitru, dinamicul profesor de religie ortodoxă din Piteşti, împreună cu Octavian Dărmănescu şi alţi întemeietori ai revistei Ortografitti, ne propun acum alt proiect, în complementaritate cu acesta şi cu eforturile misionare ale fiecăruia în parte:

Este vorba de întâlniri cu cititorii de cărţi ortodoxe din fiecare locşor locuit de români înteresaţi de credinţa lor, care să-şi împărtăşească impresiile despre cele citite şi să-şi lămurească nuanţele neînţelese.

Spor, dragii noştri; vă aşteptăm şi la Câmpulung Muscel, fie la Mănăstirea „Negru Vodă”, fie la emisiunea „Convorbiri duhovniceşti” de la Muscel Tv, fie la Librăria „Sotir”, fie la toate trei.

http://laurentiudumitru.ro/blog/2008/12/21/proiectul-schimb-de-carte-ortodoxa/

Entry filed under: diverse. Tags: .

Să facem din arme pluguri! Noi, la început de 2009

15 comentarii Add your own

  • 1. manuela  |  Ianuarie 10, 2009 la 2:21 pm

    Parinte Ciprian, am citit si eu depre proiectul acesta pe blogul lui Laurentiu Dumitru (se vrea asemanator cu proiectul bookblog). Eu alt tip de proiect l-as vedea de folos. Si anume unul legat de bibliotecile parohiale din Campulung, destinat in primul rand campulungenilor. Stiu ca exista si ar trebui sa existe biblioteci parohiale. Dar nu vad in nici un fel stimularea si calauzirea catre citit a credinciosilor in biserici, sau nici un fel de a atrage atentia credinciosilor asupra existentei si rostului acestor biblioteci acolo unde acestea exista. Asta ar fi cu adevarat de folos de facut, iar preotii trebuie sa fie in primul rand aceia care calauzazesc lectura, si lamuresc cele neintelese.
    Am intrebat un paroh campulungean, in a carui parohie exista o biblioteca: „Parinte, va cere lumea carti sa citeasca?”. Raspunsul a fost: „Imi cere care mai stie ca avem biblioteca. Imi spune ce doreste, iar eu ii caut in catalog articole din reviste sau carti referitoare la tema pe care o doreste”. Pai de ce nu stie lumea? Pai de ce sa nu fie preotii cei care indeamna spre citit (pe toti credinciosii, tineri si batrani, ca nu e normal ca acest lucru sa se adreseze doar tinerilor)? Pai de ce sa nu fie preotul cel care recomandaolectura pe potriva fiecaruia?

    Răspunde
  • 2. manuela  |  Ianuarie 10, 2009 la 2:48 pm

    Ca sa fie de folos, lectura credinciosilor trebuie calauzita cu mare pricepepere. Vorba aceea: le paste cine le cunoaste
    Detaliez acest considerent prin niste exemplificari:

    1. Intr-o carte despre pr. Serafim Rose, autorul relateaza cum cineva (un tanar parca) s-a dus la pr. Serafim sa-i recomande ce sa citeasca (pentru sporire duhovnicesca si mantuire). Iar pr. Serafim Rose i-a indicat scurt: David Copperfield. De-aici deduce autorul cartii cum ca nu trebuie sa exageram doar cu slujbele si lecturile strict ortodoxe. E adevarat si ce zice autorul, dar sa avem pardon, pr. Serafim va fi avut un motiv expres sa recomande taman acelei persoane, taman in acel moment cartea respectiva. Sunt sigura ca nu facea asa ceva cu toata lumea.

    2. Eu personal am tot adus carti ortodoxe de citi celor apropiati. Si m-am trezit ca pe langa o serie de aspecte benefice, ca au aflat despre lucruri pe care ei nu le mai auzisera pe la biserica, spuse sau explicate de catre preot, anumite lucruri le-au inteles si retinut aiurea, de m-am speriat. Si atunci a trebuit sa m-apuc intens de o munca de lamurire, ca sa repar situatia (pentru ca vedem cu totii ca nu e o obisnuinta ca la biserica sa existe discutii mai serioase intre preoti si credinciosi pentru a se lamuri diverse invataturi si aspecte de credinta). Atunci mi-am dat seama cat de importanta e urmatoarea invatatura din biserica: cand vrei sa imparti sa o faci prin mana preotului, cu binecuvantarea preotului. Asa se realizeaza folosul, asa lucreaza Dumnezeu.
    Acuma eu am avut o anume grija ca era vorba de cei apropiati mie, si ii cam cunosc ce le poate mintea, dar ce s-ar intampla sa facem un talmes-balmes din schimbul de carti si impresii? Eu si privitor la alte domenii, inclusiv profesional, atunci cand recomand anumite carti sau referinte cuiva, prefer intai o discutie indelunga cu persoana ca sa inteleg ce nivel are, ce interese si nevoi are.
    De aceea n-as prea simpatiza un proiect care sa imite bookblog.

    Răspunde
  • 3. manuela  |  Ianuarie 10, 2009 la 4:38 pm

    Alte exemple:

    3. Am intalnit candva un preot, care, printre altele, isi pusese saptamanal ore de cateheza si discutii in biserica. Venea, nu venea cineva, parintele statea acolo la o masa ore bune, in ziua programata, si astepta. De la acest parinte am aflat un lucru care mi s-a facut prilej de meditatie (eu fiind interesata si de tot ce inseamna comunicare). Facuse urmatoarea observatie practica: daca-i dai credinciosului o carte s-o citesca, s-ar putea sa nu aiba rabdare s-o citesca pana la sfarsit, si sa nu realizezi folosul. Asa ca uneori se apuca parintele si realiza el insusi niste foi cu diverse invataturi si extrase in functie de nevoile curente de invatatura pe care le sesiza, fiind sigur ca ii foloseste mult mai bine asa pe credinciosi. M-a impresionat aceasta preocupare pentru oameni.

    3. „Manastirea Negru Voda”

    Acum vreo 2-3 ani, probabil ca si astazi, se desfasurau saptamanal niste intalniri minunate de invatatura, de cateheza, la manastirea Antim din Bucuresti. Vara se tineau in curtea manastirii. Pe iarba din curte, un scaun pentru parintele Gamaliei, si o icoana cu Maica Domnului, apoi scaune pentru toti (trecatorii prin manastire) ce doreau sa vina sa asculte cuvantul de invatatura. Caldura verii se potolea dupa amiaza, parintele Gamaliel (care nici nu era preot cred) venea punctual, rostea o rugaciune la Maica Domnului, se aseza si incepea. Am participat si eu de cateva ori, tocmai pentru ca i-am descoperit intamplator in curte. Veneam pe jos, si ma intorceam acasa pe sus. Nici mijloc de transport nu-mi mai trebuia. Zburam pana acasa dupa cele intamplate, atat de frumoase erau aceste intalniri facute in acest chip.
    Manastirea Negru Voda e un loc deosebit pentru campulugeni si nu numai. Multi campulungeni sunt atrasi in mod special de acest loc. Si are in curte mult mai multa iarba decat manastirea Antim. Ar fi tare frumos o initiativa asemanatoare cu cele ce le-am povestit mai sus. Cred ca manastirea Negru Voda indeplineste toate conditiile sa devina un loc special de invatatura si lamurire ortodoxa. Si cred ca parintele staret Serafim ar avea vocatia sa transforme acest loc (cu binecuvantarile si colaborarile care se impun) intr-un loc special de invatatura si calauzire. (dar nu in stil bookblog, imi pare rau). E speciala si alaturarea aceasta, casa lui Dumnezeu, manastirea, si casa din care pornesc spre viata atatea suflete tinere (Liceul Dinicu Golescu) pline de speranta, de nelinisti, de temeri….Cate isi vor frange aripile dupa ce vor iesi de pe bancile liceului. Cate vor stii sa-si poarte zborul prin lume…Deseori zboara stoluri de porumbei deasupra manastirii si liceului. Asa le vad, ca pe niste suflete de tineri, zburand intre profan si dumnezeiesc. Zidul despartitor e de piatra, si e gros si inalt…insa ce minunat, cand ajutat de aripile si entuziasmul tineretii zidul nu mai conteaza, te inalti, le privesti pe toate de sus, ca un porumbel care s-a asezat langa crucea de pe turla manastirii, le vezi si le intelegi pe toate altfel. Cand stii sa iti ridici crucea de fapt tu nu mai esti sub cruce, Iisus te ia si te ridica la inaltimea crucii Sale, adica in Cer, te asemeni porumbelului care isi intinde aripile si se aseaza sus, pe turla, langa cruce…Doar de acolo intrebarile tale capata raspunsuri. Dar daca nu stii ca ai aripi? Daca astepti raspunsuri si nu vin de nicaierea? Stai intr-o banca, intr-o clasa, si privesti spre turlele cele inalte, spre porumbei si spre cruci. E o ora de chimie, sau de matematica sau de limba si literatura romana…totul e logic…pare logic…formulele se intind cu precizie pe tabla, operele scriitorilor sunt „interesante”, sau poate doar greoaie sau plictisitoare. Si totusi raspunsurile despre viata ta (viata tanarului care in curand va absolvi si liceul) nu se contureaza clar nici in formulele matematice, nici in reactiile chimice, nici in comentariile literare…profesorul pare stapan pe el si competent…dar oare de ce nu intelegi exact din ceea ce spune care e exact rostul vietii, ce si cum ar fi bine sa faci si de ce? Si te uiti spre zidul gros, apoi spre turle…Oare cum se vad lucrurile de acolo de sus? Oare de acolo vezi clar raspundurile?…Dar numai porumbeii pot ajunge acolo sus…Si iar te uiti la zidul gros…Oare cum se traieste dincolo de acest zid?…Oare calugarii aceia cum si de ce s-au facut calugari?…Cum or fi gasit ei raspunsurile?…Numai dincolo de zid poti afla cum sa te transformi in porumbel.
    Sa daramam zidul.

    Anul acesta e dedicat parintilor capadocieni. Sfantul Vasile Cel Mare a fost un mare iubitor al tinerilor. El insusi a fost scolit la cele mai inalte scoli universitare ale timpului sau (in secolul IV dupa Iisus), depasindu-i in pricepere pe proprii dascali (mari filozofi si retori ai timpului) inca din timpul studiilor, supranumit magisterul artelor frumoase; asa cum citim si in acatistul inchinat sfantului, a aratat o deosebita preocupare si fata de tineri. Nu de putine ori tineri ajunsi la varsta la care trebuia sa-si aleaga un drum in viata, sa porneasca pe drumul universitatilor, erau trimis de familiile lor la Sfantul Vasile pentru sfat si indrumare. Sfantul Vasile cel Mare chiar are o mica lucrare intitulata „Catre tineri”, in care ii indruma pe acestia cum sa se raporteze la cultura profana.
    Ar fi foarte frumos ca in acest an deosebit, pe care Biserica Ortodoxa Romana l-a inchinat parintilor capadocieni, deci si Sfantului Vasile cel Mare, sa se acorde o atentie deosebita tinerilor, sa se gandeasca proiecte de o deosebita conceptie ortodoxa pentru acestia, poate preluate sau inspirate chiar din proiectele curente ale patriarhiei romane. Deci pornite si gandite in inima Bisericii ( de catre si in orice configuratie de participare in astfel de echipe <>: preoti parohi, preoti misionari, stareti, masteranzi sau doctoranzi in teologie, profesori de religie etc…), si sfatul care trebuie, cu girul care trebuie: episcopul locului etc…

    Răspunde
    • 4. pr. ciprian  |  Ianuarie 16, 2009 la 6:27 pm

      Ai perfecta dreptate! Trebuie multa catehizare, dupa cum am aratat si eu in „Caietul preotului”, inclusiv referitor la aceste mici rezumate ale invataturilor de credinta. O sa supun postarea ta si atentiei parintelui staret, care este intr-adevar un pol de duhovnicie, prea putin accesibil uneori pentru toata lumea. Insa, in principiu, teebuie sa remarc si faptul ca orice preot isi face timp de invatatura pentru acela interesat. Trebuie tras de maneca si intrebat preotul: Dar cu asta cum e? Si cu asta? Si cu asta? … Iar daca suntem nelamuriti de raspuns, sa mergem sa-i intrebam si pe altii, mai ales dintre cei sosociti in zona mai iscusiti. La Campulung, ar fi de intrebat mai ales parintele Serafim de la Negru Voda, parintele Ion Cojocaru de la Sfantul Nicolae, parintele Vasile Grigorescu de la Sfanta Marina. Acesta din urma si fiul sau, parintele Ioan Liviu, si tin indrumare duhovniceasca in fiecare vineri, la sfarsitul Tainei Sfantului Maslu, adica pe la 11.30. Eu nu stiu nimic despre bookblog, dar o sa caut acum si poate imi spui si tu.

      Răspunde
  • 5. gabrieltzu  |  Ianuarie 10, 2009 la 6:11 pm

    Sunt de acord cu aceasta incurajare spre lectura care trebuie sa fie facuta de preoti, mai ales care au biblioteca parohiala. Poate multi credinciosi nu indraznesc sa ceara. Ar fi bine sa fie incurajati in acest sens. Eu slujesc in Mioveni intr-un micut paraclis, in care nu prea e spatiu. Cu toate acestea, am pus pe o masuta, la dispozitia credinciosilor, in jur de 20 de carti folositoare, pentru imprumut. Vin oamenii, le iau, le inapoiaza, ba mai aduc si altele in plus, spre a se folosi si altii de ele. Cu ajutorul Domnului, cand biserica mare va fi ridicata, sper sa incropim si o biblioteca in pridvorul de sus, dotata si cu cateva scaunele si o masa, pentru cei care vor sa lectureze in liniste acolo. Insa proiectul lui Laurentiu Dumitru e folositor si pentru ca astfel pot lua legatura crestinii unii cu altii. Ai ocazia sa cunoasti oameni din orasul tau, oameni cu aceleasi preocupari. In plus, de ce la astfel de intalniri sa nu chemati si un preot? Astfel puteti dezbate anumite subiecte, puteti primi indrumari si pune intrebari intr-o atmosfera destinsa. Aveti bucuria de a avea acolo libraria Sotir, un lucru minunat. Trebuie doar sa va ocupati putin de organizare.

    Răspunde
  • 6. manuela  |  Ianuarie 17, 2009 la 4:12 pm

    Chiar Laurentiu Dumitru declara in postul de pe blogul sau (care descrie proiectul sau schimb de carte) la care face trimitere postul de aici, ca s-a inspirat din proiectul bookblog cand a gandit acest proiect. Trebuie citita cu foarte mare atentie aceasta descriere pentru a ne da seama care e HRAMUL unui astfel de proiect, comparand aceasta idee si cu detaliile concrete ale sursei de inspiratie: http://www.bookblog.ro (proiect functional de mai mult timp, din care putem trage unele concluzii practice privind desfasurarea si folosul unui astfel de proiect). Ideea pare foarte generoasa la prima vedere. Insa ma duce cu gandul la ideea de crestinul turist care nu merge neaparat sau nu merge deloc in cautarea rugaciunii, precum pelerinul rus, ci merge sa faca turism pe la locuri sfinte. De data asta nici nu mai avem de a face cu locuri sfinte, ci cu ceainarii, prin care sa se vorbeasca de lucruri sfinte, de fapt sa se vorbeasca la modul de schimb de impresii despre lucrurile sfinte.
    Pentru proiectul schimb de carte, Laurentiu sugereaza ca folos sufletesc real un fel de substituire a unei vieti de parohie active care lipseste in multe locuri cu aceasta activitate de intalniri si schimburi, de carti si impresii la un ceai.
    Pai am putea sa facem un mic studiu, o mica cercetare despre ce inseamna realul folos duhovnicesc din perspectiva crestin-ortodox, cu privire speciala la cititul cartilor in viata crestinului (sa-l numim de exemplu Cititul cu folos si folosul cititului), la comuniune si comunitate si diversele tipuri de intalniri, si sa vedem ce se potriveste si ce nu cu aceasta conceptie de proiect a lui Laurentiu. Sa putem emitem niste concluzii bazate, ca asa dupa ureche ne pot veni tot felul de idei de proiecte, care mai de care. Putine merita sa li se atribuie calitatea de crestin-ortodoxe.
    Adevaratele proiecte crestin-ortodoxe nu incearca sa substituie viata de parohie (care poate fi mai mult sau mai putin activa), ci in proiectele cu adevarat crestin-ortodoxe tocmai aceasta viata (si comunitatea crestina) e vizata si ca obiect si ca subiect. Un parinte (care e si profesor la teologie) era suparat ca „La oras nu exista parohie”. Pai daca ai constatat ca nu exista construieste-o. (Ce facem, ne mutam in ceainarii? Acolo bate inima parohiei?) O comunitate se construieste.
    Folosul unui proiect ca „schimb de carti” gandit ca in descriere este un fel de divertisment care isi aroga nejustificat atributul duhovnicesc.
    Hai parinte pentru inceput sa lamurim aspectele privind fondul de carte ortodoxa de prin parohiile urbei noastre, si modul in care acesta este gestionat sau poate fi gestionat pe viitor in folosul tuturor credinciosilor. Si mai ales sa ne lamurim ce inseamna Cititul cu folos si folosul cititului Chiar ma gandesc ca pot fi niste teme foarte bune de abordat pentru emisiunea „Convorbiri duhovnicesti”.

    Răspunde
    • 7. pr. ciprian  |  Ianuarie 18, 2009 la 8:07 pm

      Apropo de duhurile ceainariilor, cea din urbea noastra tocmai isi ia o pauza, din lipsa de clienti suficienti cat sa le acopere cheltuielile celor 2 tineri fosti ascoristi Laura si Laurentiu. Eu nu vad totusi o problema chiar asa de mare in abordarea acestei teme si intr-un asemenea spatiu, pentru ca nici Mantuitorul nu i-a indemnat pe ucenici sa-i opreasca pe aceia care vesteau apropierea Imparatiei lui Dumnezeu, dar nu erau cu grupul lor. Ba chiar cred ca un asemena spatiu, care nu se doreste si nici nu poate fi un substitut pentru viata bisericeasca, este bine venit.
      Intr-adevar insa, cheia este la parohii, pentru ca de asta si exista, de aceea au si fost concepute si asta e misiunea preoteasca, de veni in intampinarea firavilor pasi in cele ale credintei ale parohienilor prin cuvantul de invatatura.
      Chiar o sa ma concentrez asupra temei pe care mi-o propui si asupra unui invitat care sa o puna pe tapet. In emisiunile trecute, i-am rugat pe invitati sa vina cu materiale si unii au prezentat carti si folosul pe care l-au obtinut prin citirea lor. Pe cine sugerezi?

      Răspunde
  • 8. manuela  |  Ianuarie 17, 2009 la 5:11 pm

    Proiectul http://www.bookblog.ro e un proiect de-al lui Andrei Rosca, un tanar si foarte activ antreprenor al online-ului romanesc, un blogger cu experienta care se pare ca a inteles si reusit sa „manuiesca” un blog intr-o directie foarte practica, si anume construirea unei comunitati. El e si autorul blogului http://andreirosca.bookblog.ro. Am citit aici ca dupa ce si-a construit acest blog intitulat My way, a inceput sa se intalneasca, sa-i cunoasca personal pe cei ce il citeau si postau pe blog.

    In fine, este un tanar foarte inteligent si cu initiativa. Merita studiate atent proiectele lui si cineva interesat de ceea ce poate insemna blogging-ul in general are material de studiu serios in proiectele lui online.
    Pe de alta parte blogurile lui sunt un bun material de studiu si pentru cat si cum gandesc tinerii azi, pentru cine s-ar gandi sa vada cum gandesc si practica ei cititul, cum se raporteaza la carti, dar si la alte aspecte legate de viata in general. Deci cine vrea sa faca proiecte pentru tineri poate sa folosesca si de proiectele lui ca sursa de studiu (nu neaparat sa ia conceptele lui de proiecte ca sursa de inspiratie, ci doar sa studieze calitativ materialul pe care aceste proiecte il fac disponibil online) pentru modul de gandire al tinerilor, inclusiv privind aspectele legate de credinta.
    Exemplificare: cum se raporteaza chiar Andrei Rosca la religie:
    http://andreirosca.bookblog.ro/2006/11/24/credinta-nu-e-o-traditie/
    Cine vrea sa catehizeze, sa invete, sa foloseasca duhovniceste pe altii, trebuie sa inteleaga cum gandesc oamenii, care este viziunea lor, sa-si cunoasca si abia apoi sa-si conceapa planul de catehizare bazat pe un atent studiu de teren. Cele mai bune predici, cele mai bune interventii, sunt gandite cand preotul incepe sa fie un bun psiholog (nu sunt nici pe departe suficiente cunostintele teologice), si cand transmite ceea ce el a trait si a savarsit cu fapta. (sa vorbeasca cel ce face). Valabil pentru orice alt credincios care vrea sa-l folosesca pe altul. Pai despre ce-i vorbesti altuia? Despre impresiile tale despre credinta? Mai bine taci din gura. Da-i aproapelui certitudini nu impresii, indicii duhovnicesti sigure, pe care le-ai experimentat in viata ta si te-ai induhovnicit.

    Răspunde
  • 9. manuela  |  Ianuarie 20, 2009 la 3:46 pm

    Parinte Ciprian, chiar putin mai devreme mi-a taiat calea pe net urmatorul text, (si mi-a sarit in ochi ca o buna indicatie asupra celor ce le discutam) : tot ce facem trebuie sa facem cu luare aminte, lucrurile lui Dumnezeu trebuie (neaparat) sa le facem cu mare luare aminte, cu mare bagare de seama. Valabil si pentru un proiect ca „schimb de carti”, la fel de valabil si pentru o discutie pe un blog. Deci sa fim cu luare aminte, adica organizati in gandire si abordare: ceea ce am discutat in cadrul acestei postari, comentariile mele, au vizat in primul rand proiectul schimb de carti, in descrierea concreta, cu detaliile si precizarile aferente pe care ni le pune la dispozitie initiatorul proiectului, Laurentiu Dumitru, conform propriei lui asa-zise conceptii (linkul pe care il gasim mai sus in postare). Sa analizam cu luare aminte aceasta conceptie, vedem daca de fapt e vorba de vreo conceptie, de vreo gandire elaborata cat de cat. Am sa reiau acest aspect separat in comentariul urmator.
    Pe moment, as dori sa ne oprim la argumentul pe care-l aduci sfintia ta in discutie: Mantuitorul nu i-a indemnat pe ucenici sa-i opreasca pe aceia care vesteau apropierea Imparatiei lui Dumnezeu, chiar daca nu faceau parte din grupul lor. Ce inseamna exact si cum intelegem acest lucru? Care este contextul? Care sunt concluziile ce le tragem din afirmatia data?
    Am cunoscut un student la teologie, acum e absolvent deja, care era (si inca este probabil) foarte indragostit de dans (dans de societate, dansuri spaniole, etc., nu ma pricep), mergea la tot felul de cursuri si activitati legate de dans. Si l-am intrebat: cum se impaca dansul cu teologia, cu o viitoare activitate preotesca. Si mi-a raspuns cu argumente biblice: „scrie si in Scriptura ca si ingerii dantuiesc”. Mi-am zis „i-auzi, ce chestie” si am ramas cu o nedumerire. Apoi, ajungand intr-o zi la un preot incercat, i-am spus povestea despre dans si l-am intrebat cum e. Zice: „Pai si ingerii dantuiesc, dar stie el cum anume dantuiesc ingerii? Scrie undeva ca ingerii dantuiesc taman dansurile acelea pe care le danseaza el?”
    Cred ca ar fi util, pe acest blog, dar si in biserica, la predici, sa se faca o exegeza mai detaliata a textelor biblice, semnificatia si invatatura lor, pentru ca am observat ca de multe ori lumea foloseste argumente biblice intr-un mod ciudat, dupa cum au interesul.
    Revenind la argumentul legat de Mantuitorul. Cine exact erau ucenicii?Cine erau cei ce nu faceau parte din grupul lor?Cum vesteau acestia apropierea Imparatiei lui Dumnezeu? . Eu intreb tocmai pentru ca nu stiu exact, pot sa am impresii despre acest subiect, dar eu nu ma bazez pe pareri si impresii. Asta chiar e o invatatura la care m-ar bucura sa ne oprim daca tot am ajuns aici, cu acordul si concursul sfintiei tale, bineinteles, ca mie nu mi-e foarte clar cum s-ar aplica aceasta invatatura la proiectul schimb de carti si impresii mai ales in ceainarii. Si chiar m-as bucura sa gasesc pe acest blog diverse prilejuri de a contextualiza si aborda mai pe larg si alte invataturi din Scriptura. Ca daca noi crestinii nu vom sti sa intelegem si sa contextualizam aceste invataturi, ne aflam intr-o pozitie si atitudine nesigura si in fata proriului nostru crestinism, si in fata semenilor nostrii crestini, nu mai vorbesc in fata protestantilor, care au tot timpul in gura cuvantul Scripturii.

    Răspunde
  • 10. manuela  |  Ianuarie 20, 2009 la 3:58 pm

    Crestinii ortodocsi am vrut sa zic mai sus…Era vorba de grupul nostru, al crestinilor ortodocsi

    Răspunde
  • 11. adrian manea albulescu  |  August 5, 2009 la 3:56 pm

    vreau sa va intreb domnule laurentiu dumitru care este parerea dumneavoastra despre dumneavoastra? ce valorii aveti?ce stiti sa faceti? ………………

    Răspunde
  • 13. adrian manea albulescu  |  August 10, 2009 la 9:42 am

    m-am referit la profesorul de religie laurentiu dumitru,nu la dvs.cred ca ati inteles gresit parerea mea,dar observ cu stupoare ca acel comentariu a fost sters.oare de ce?
    ?
    daca va referiti la d-l dumitru sa stiti ca nu va confund deloc,este cea mai buna explicatie pe care ati dat-o neavand un raspuns concret.oricum eu nu-mi voi schimba parerea si o voi impartasi si altor persoane.ce detalii ati vrea sa va spun despre dvs.ca sa va demonstrez ca nu va confund?puteti sa ma intrebati? si va voi raspunde?o sa va dau detalii ca sa va convingeti ca nu va confund.in primul rand ati intrat la sectia asistenta sociala a facultatii de teologie din pitesti si apoi v-ati transferat la teologie pastorala neputand sa va incadrati cu media obtinuta la teologie pastorala a fost nevoie sa va transferati ulterior la aceasta sectie.aveti o parere foarte buna despre foarte buna despre dvs.? sectia asistenta sociala a urmat-o si fosta dvs.sotie despre care se spune ca v-ati separat de mult timp,dar nu ati facut pubilc acest lucru.deci sunteti sau nu fatarnic?incercati sa pareti ceea ce nu sunteti si sa induceti in eroare pe cei care va asculta cuvantul mincinos.v-ati considerat un teolog,am impresia ca nu stiti depre ce vorbiti?un astfel de teolog,rusine……..d-le dumitru laurentiu.cunosc multe detalii depre dvs.dar daca aveti nelamuriri puteti sa ma intrebati chiar aici pe aceast site?si varog sa nu mai stergeti comentariile mele.va este rusine de ceea ce sunteti?ce valori promovati ?ce exemple dati tinerilor de maine?mintiti frumos pentru a castiga niste bani? eu consider ca functia de profesor de religie pe care dvs.o aveti este o functie pentru o femeie,nu pentru un barbat,dar dvs.nestiind sa faceti altceva v-ati ales-o.si nici nu-mi mai amintesc de cand n-ati mai fost la catedra,fiind si la catedra nu faceati fata cerintelor elevilor,acestea sunt afirmate de fostii dvs.elevii de la un liceu cunoscut din orasul in care locuiti.mai inainte de toate ati fost si un rocker inrait,nu stiu ce v-a determinat sa va schimbati atitudinea pe care ati avut-o inainte?va rog sa-mi raspundeti cum vedeti dvs.controversa rocker versus profesor de religie sau teolog cum va considerati?????/?as dori sa raspundeti chiar aici pe acest site.va multumesc.acum poate v-ati dat seama ca nu va confund,am multe de pus despre dvs.dar astept intrebarile dvs. ……..va rog sa nu stergeti acest comentariu…..va multrumesc

    Răspunde
  • 14. adrian manea albulescu  |  August 10, 2009 la 9:59 am

    imi cer scuze dar comentariul este pentru profesorul de religie dumitru laurentiu de la pitesti,nu pentru dvs.cred ca ati inteles.va multumesc .

    Răspunde
  • 15. adrian manea albulescu  |  August 11, 2009 la 2:25 pm

    astept totusi un raspuns de la domnul dumitru laurentiu,dar as dori pe acest site .va multumesc

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Ianuarie 2009
L M M M V S D
« Dec   Feb »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Rev. „Familia ortodoxa”

Categorii

Ciprian Mihail si Georgiana Diana

Daisypath Anniversary Years PicDaisypath Anniversary Years Ticker

Serafim Stefan

Lilypie - Personal pictureLilypie Second Birthday tickers

Veronica Antonia

<Lilypie - Personal pictureLilypie First Birthday tickers

Ilinca – Paulina

Lilypie - Personal pictureLilypie First Birthday tickers

Calendarul Ortodox


%d blogeri au apreciat asta: