6! vine 66
februarie 6, 2009 at 7:25 pm 84 comentarii
M-am gândit iniţial să nu mai scriu şi eu despre acest aspect, dar totuşi o fac, pentru că doresc să cunoaşteţi faptul că şi eu cred că introducerea acestui cip de localizare prin frecvenţă radio în paşapoarte face parte dintr-un întreg şir de măsluiri diavoleşti executate prin oameni care nu ţin cont de Dumnezeu şi de semnii lor.
Numai un ignorant poate crede că prezenţa „numărului fiarei” în codurile produselor din magazine şi a actelor de identitate este întâmplătoare!
După comunicatul Părintelui Iustin Părvu am abordat şi eu această temă la televiziunea unde susţin de un an şi jumătate emisiunea „Convorbiri duhovniceşti” şi acum am fost anunţat că de săptămâna viitoare emisiunea nu va mai face parte din grila de programe a postului. Motivul oficial a fost că sunt prea obosiţi operatorii! M-am abţinut să nu râd!
Nu e Apocalipsa, dar acestă nouă provocare pentru noi, creştinii, este clar în legătură cu vremurile de extindere a stăpânirii fizice, materiale a celui viclean!
Pentru moment se pare că avem totuşi alternativă, în legislaţia cu privire la cărţile de identitate: „Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al Ministerului de Interne, menţionează că „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase“ primesc buletine de tip vechi. La fel, HG 978/2006 privind fotografiile de paşaport, care dă posibilitatea personalului monahal ca „fotografia să poată fi realizată cu capul acoperit, din motive religioase”.” Dar aceasta nu e specificată şi în legătură cu paşapoartele biometrice incluse.
În O.U.G nr. 207/2008 despre regimul liberei circulaţii a românilor în străinătate se specifică: „Art. 1 alin. (5) Cetatenii romani pot calatori in strainatate si in baza altor documente stabilite prin acordurile internationale la care Romania sau, dupa caz, Guvernul Romaniei este parte. „, dar nu ştiu care sunt acelea.
În ultimele zile s-a mai luat o nouă decizie din acest lanţ, anume interzicerea comercializării produselor lactate fără o procesare şi stocare a lor conform normelor Uniunii. După ce ne-au distrus ori cumpărat toate fabricile, acum îi distrug şi pe micii comercianţi, ca să depindem exclusiv de produsele lor din supermarketuri, unde nu peste multă vreme o să intrăm doar dacă avem card şi nu ne vom putea face card decât în baza unui act de identitate cip-at.
Într-adevăr nu trebuie să ne sperie sau să ne îngrijoreze toate acestea pentru că Dumnezeu le îngăduie pentru păcatele noastre şi rezistându-le până la sfârşit avem un nou prilej de a ne sfinţi viaţa! Să înmulţim rugăciunea pentru a primi întărirea credinţei!
84 comentarii Add your own
Lasă un răspuns către pr. ciprian Anulează răspunsul
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
Memento mori! 
1.
Florin M | februarie 12, 2009 la 10:37 pm
Doamne ajuta!
As fi si eu curios unde ati gasit Ordinul 1190/2001, pentru ca eu l-am cautat in mai multe baze de date de legislatie si nu l-am gasit.
Poate il puteti publica Dvs. aici, impreuna cu linkul catre sursa, sau sa dati numarul monitorului oficial in acre a fost publicat.
Si inca ceva: spuneti ca nu e Apocalipsa. Aceasta este o afirmatie, bineinteles (negativa, dar tot afirmatie este). Iertati-mi intrebarea, dar pe ce anume va bazati? Multumesc.
2.
pr. ciprian | februarie 17, 2009 la 8:35 am
Pt Florin: Eu am preluat aceasta infromatie din articolul parintelui Valica de la Iasi http://romanialibera.com/articole/articol.php?step=ecouri&id=9096 fara prea mutlta cautare.
despre o posibila conspiratie surprinsa la baza introducerii lor http://www.dreptonline.ro/raspunsuri_juridice_intrebari/raspunsuri_intrebare.php?id_intrebare=5508
Dar se pare ca a fost abrogat http://www.gandsislovaortodoxe.mirem.ro/politice/adriannastase.html
Acum in ceea ce priveste Apocalipsa! Vremea din urma a inceput efectiv imediat dupa Pogorarea Duhului Sfant peste Sfintii Apostoli, adica imediat dupa infiintarea completa a Bisericii, corabia de salvare din aceasta lume in cea vesnica. Momentul culminant al vremurilor din urma, insa, nu a sosit, dar nici nu putem sti exact cand va fi, caci numai Dumnezeu o stie. E clar insa ca ne tot apropiem de el. Inca nu au venit pe pamant sfintii Enoh si Ilie, inca nu au avut loc multe din profetiile explicate de Mantuitorul si consemnate mai ales in cap 24 – 26 ale Evangheliei Sfantului Matei, in Epistola a II-a catre Tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel si in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul. De aceea am afirmat ca nu e inca Apocalipsa, adica sfarsitul. Poate fi sfarsitul nostru personal, al fiecaruia in parte, dat fiind faptul ca moartea trupeasca este apocalipsa noastra primara, urmata de Judecata de a doua, si a consecintelor faptelor noastre, inmuiata dupa caz de rugaciunilor si milosteniile celor care se vor mai interesa de noi.
3.
georgescu sorin | februarie 14, 2009 la 3:04 pm
Nu stiu ce sa spun despre noua forma de pasapoarte, introduse pentru „siguranta noastra”- vai de cei ce-și pun nădejdea în oameni, fie ea și în ce privește siguranța- dar dacă se va ajunge la imposibilitatea creștinilor de a mai cumpăra sau vinde, tre’ să fii un pic nărod să nu vezi în asta împlinirea profeției.
Cuviosul Paisie Aghioritul a fost întrebat de un prof de la teologie din Atena despre codul de bare și existența semnului fiarei în acesta, la care a răspuns că Părinții considerau semiluna otomană ca fiind semn al lui Antihrist. Dar asta nu-l face pe patriarhul ecumenic – acesta avându-l pe pașaportul cu care călătorește – fiu al lui. Nu știu în ce măsură o constrângere externă ne poate afecta credința și, în consecință, mântuirea. Ce credeți?
4.
pr. ciprian | februarie 17, 2009 la 8:44 am
Pt Sorin: Nici eu nu stiu in ce masura ne va afecta exact, dar stiu ca e un compromis pe care il facem cu buna stiinta, ca si cumpararea produselor din magazine. E o pactizare nedorita, dar stiuta, cu chestiuni ce au legatura cu vicleanul. Ca si cum ai comanda mobila, de ex., de la o fabrica unde patronul altei fabrici care te-a dezamagit, prin calitatea produselor, are actiuni. O cumperi de aici, dar sti ca si in mana lui ajung banii tai, desi nu e toata firma a lui.
Patriarhul ecumenic, ca si toti ierarhii, sunt foarte presati de chestiile astea. Despre treaba cus emiluna, ce sa zic?! Nefiind ortodoxa si fiind totusi simbol religios, ar fi un pic nepotrivit sa aiba el pasaport turcesc. Dar cred ca are acte grecesti, cu drapt de resedinta.
Parintii din inchisori, desi aveau trupul ingradit, si-au pastrat libertatea spiritului. Dar ei nu au dorit acea stare. De aceea noi, acceptand in viata noastra patrunderea acestor efecte viclene, sigur facem cel putin o greseala, daca nu chiar un pacat.
5.
manuela | martie 16, 2009 la 11:49 am
propun sa privim si mai in profunzime lucrurile. Avem si instrumente si metode pentru a face aceasta. Tehnologia de orice tip ar fi ea, sistemele acestea cibernetice, economice, comerciale sunt facute de oameni carora le trebuie luminare si har de la Dumnezeu sa realizeze asemenea lucruri deosebite. Mai departe, dupa ce ele au fost concepute si proiectate, depinde cine le foloseste si in ce scop. Si cu adevarat cei de la varful piramidei acestei lumi, care au acces la controlul acestor tehnologii si sisteme (economice, financiare, bancare, cibernetice etc. etc.) nu-a tocmai niste patriarhi mari iubitori de oameni si de Dumnezeu. Cat de bine ar fi ca aceste tehnologii si sisteme sa fie controlate si manipulate doar de oamenii lui Dumnezeu!!!! Mare folos ar face din toate acestea, care bune sunt, nu sunt rele. Cu ce e rau sa vrei sa faci o pomana, o masa pentru saraci, si sa te duci rapid intr-un supermarket unde gasesti tot ce ai nevoie fara sa mai alergi prin alte locuri? Cu ce e rau cand viata unui om prins in zapada pe munte e salvata de un telefon mobil prin care e reperat? Cu ce e rau cand aparatura medicala performanta implantata in trupul unui om ii tine inima in functiune deci ii prelungeste viata?
Oare lucratorii aceia de la supermarket nu vin si muncesc zilnic, in mod cinstit, de dimineata pana seara, chiar si de sarbatori, ca sa-si hraneasca copiii? De multe ori un supermarket m-a salvat. Cand toate magazinele erau inchise si aveam urgenta nevoie de ceva, fuga la un supermarket…si ce sa fac? Ii multumesc lui Dumnezeu si acestor oameni care muncesc acolo in curent pana tarziu pe bani de nimic, ca datorita lor m-am folosit…AAaa, ca cei ce „controleaza” aceste sisteme comerciale poate urmaresc ca in final sa-i controleze pe oameni intr-un fel sau altul…Poate, dar asta-i alta poveste…Diavolul si de Sfanta Scriptura se foloseste ca instrument pentru a-i insela, pierde si controla pe oameni. Si ce? Asta inseamna sa ma dezic de Scriptura ca de un instrument viclean?
6.
pr. ciprian | martie 17, 2009 la 6:17 am
Draga mea, daca ai avea un tricou cu insemnele firmei de cosmetica a carei crema ti-a lasat deja o eczema pe piele, asa cum diavolul de mai multe ori a castigat batalii cu noi, l-ai mai purta? Daca da, e problema ta, eu unul nu as mai face asa ceva! Mai ales cand e vorba de o marturisire indirecta a admiterii stapanirii celui rau in lume, prin aceste cipuri, daca ele au inscriptionate si numarul de care vorbim! Ca daca nu au acest numar, nu mai e o problema asa mare, pt ca oricum oamenii care ne conduc, daca vor, pot afla si ce avem in stomac acum! Cine accepta aceste cipuri, repet, daca au numarul fiarei, se asemana cu preotul care rosteste o predica despre folosul postului, dar el mananca acasa de dulce. Ma surprinde extraordinar de mult atitudinea statului, a acelor politicieni care merg pe la bisericiri si doar ca nu fac metanii in campanii si care acum isi dau arama pe fata intr-un mod din ce in ce mai diavolesc, dar atitudinea unor reprezentanti ai Bisericii noastre, care au acceptat sa fie prinsi probabil cu usa de salarizarea preotimii. Persoanal cred ca acesta e motivul pentru care nu s-a luat o atitudine asa transanta impotriva ofesivei cu numarul fiarei, ca sa nu apara probleme cu finantarea proiectelor Bisericii si cu salarizarea slujitorilor. Dar nu e o metoda crestina, din pacate. Apropo de ceea ce spunea Florin, cred ca ar fi bine sa mergi si la alti duhovnici pt sfat, ca sti si tu ce impartite sunt parerile si in clung.
7.
manuela | martie 16, 2009 la 12:09 pm
Tot ce zic este sa nu confundam instrumentele cu cei ce le folosesc, si sa credem ca daca evitam sa le atingem si sa le folosim, devenim niste marturisitori. Nu! Ne dezicem doar de niste intrumente si nicidecum de Satana insusi, si nici nu-l marturisim pe Hristos fugind de asa presupusele viitoare „instrumente de tortura a crestinilor” pe care Satana le va folosi. Satana oricum le va folosi pana in final. Important e ca noi, cei ce putem, sa punem mana pe ele si sa le folosim pentru faptele cele bune pana va ajunge cel rau sa le folosesca spre rau, ca sunt doar niste instrumente.
Tineti minte ce zice Petre Tutea despre bani (ochiul Dracului). Banii sunt doar o scara pe care unii urca iar altii coboara.
Despre televizor (televiziune) s-a zis ca-i diavolesc. Mult ajuta televizorul, prin rapiditatea cu care informatia ajunge in casa omului, la proliferarea pacatului. Si sigur ca Diavolul s-a grabit sa foloseasca aceste performante tehnice pentru scopurile lui. Dar cu aceeasi viteza poate ajunge pe retina si in urechea omului lucrurile despre virtute si adevar, si sfatul cel bun si drept. Biserica nu putea sa ignore, nu se putea tine departe de un asemenea instrument media cu care sa faca misiune. Nu poti sa-ti permiti sa ignori nici un mijloc prin care poti sa-i slujesti mai bine lui Dumnezeu, ca pana la urma tu te faci vinovat ca ai dat avantaj Diavolului. Ba pe Diavol trebuie sa-l deposedezi de instrumentele pe care a pus gheara.
8.
manuela | martie 16, 2009 la 12:27 pm
Ce-ar fi fost ca Stefan cel Mare sa desfiinteze toate fierariile unde se se faceau sabii, si el sa nu mai aiba ce ridica impotriva turcului? Nu cu sabia venea turcul peste noi? Acuma eram toti desculti prin moschee cantam Allah Allah, si ne casatoream veri cu verisoare primare. Pe Stefan cel Mare sabia lui l-a facut sfant pentru ca a ridicat-o fara mila impotriva vrajmasilor lui Dumnezeu. Cati pustnici s-au invrednicit de apelativul Cel Mare? Cred ca daca folosesti in fiecare zi cardul, oriunde esti prin oras, sa scoti bani din contul de salariu sau orice alt cont ai sa dai la saraci, cu siguranta te duci in rai, pe cand daca-l folosesti sa furi si sa faci falsuri, iadul te paste. Eu cred ca nu trebuie sa ne mai gandim chiar asa de mult la „a avea sau a nu avea” carduri, chipuri pe pasaport, cumparaturi in magazine, ci la ce facem cu ele.
9.
manuela | martie 16, 2009 la 12:32 pm
Sa ne invredniceasca Dumnezeu si pe noi ca chipurile de pe pasaport pe care le vom avea sau nu, cardurile, si toate cele sa ne duca numai catre faptele cele bune si sa ne faca sfinti. Si atentie, nu cate cruci faci pe ele conteaza, ci cate fapte bune faci folosindu-le ca instrument. Doar fapta le sfinteste, asa cum doar sutele de metanii reale sfinteste siragul de metanii.
10.
florinm | martie 16, 2009 la 1:46 pm
@Manuela, banuiesc ca pe tine nu te deranjeaza daca langa numele tau (sa zicem Manuela Ionescu) pe cartea de identitate te invoiesti sa apara si numarul 666? Sau te-ai invoi ca in loc de nume sa fii un simplu numar, un individ a carui activitate sa fie citita de la distanta, de indivizi necunoscuti, cu interese necunoscute? Ai vazut cate fraude se fac acum, cu documentele vechi? Ai vazut, de asemenea, cat de usor este a fura informatiid e pe noile documente dotate cu cipuri RFID (daca nu, cauta pe youtube pt ca sunt o multime, ai de unde sa alegi daca unul nu te convinge)? In felul acesta, iti dai seama cat de usor sunt de falsificat documentele noi, cat de usor iti poate afla oricine datele personale?
Tu nu cumva crezi ca traim intr-o lume perfecta? 🙂
Te-am intrebat cele de mai sus pentru că sunt de acord ca într-adevăr, un singur document, cu cip, ar fi perfect util într-o lume perfectă, în care nu există corupţie, interese ascunse, în care clasa politică, poliţia şi justiţia nu manipulează, nu urmăresc oameni, nu ocrotesc adevăraţii infractori…
Asta este una. Mai raman cuvintele din Apocalipsa, care sunt alta… Adica orizontala si verticala.
Vorbeste cu duhovnicul tau (poate ai si facut-o deja) si asculta-l pe dansul.
Doamne ajuta!
11.
manuela | martie 17, 2009 la 9:25 am
Parinte, sa ma ierti, eu pe la 7000 de duhovnici nu merg in probleme de chipuri, doar daca nu cumva au ceva studii serioase in domeniul tehnologiei informatiei si calculatoarelor, ceea ce e mai rar (intr-adevar sunt persoane care inainte sa se fi calugarit sau sa devina preoti au absolvit facultatea de automatica si calculatoare, cibernetica etc. si chiar au lucrat in industrie mult timp. Valabil si pentru multe alte domenii).
La fel, nu voi merge pe la diversi duhovnici sa discut probleme legate de economie si sisteme economice, atata timp cat un anumit duhovnic nu are referinte clare ca el are macar notiuni de baza in domeniul respectiv.
Mai mult, nici macar cuvintele Scripturii nu e in stare orice preot sa ti le lamureasca cu adevarat. Si atunci, sigur ca da, va trebui sa gasesti un preot sau un calugar mai imbunatatit care sa-ti lamureasca problema respectiva (sau pur si simplu te vei ruga la Dumnezeu, daca vezi ca nu gasesti un raspuns, sa te lumineze in acea privinta). Uneori chiar un mirean imbunatatit il poate ajuta pe aproapele sau mai mult decat a facut-o parohul, duhovnicul sau vreun preot. Si de fapt, chiar direct din cartile Sfintilor Parinti, daca le citesti cu evlavie si atentie, afli invatatura privind cuvantul lui Dumnezeu. Chiar mai bine decat o afli la multi dintre preoti. Traim niste vremuri in care intr-adevar ar fi necesar ca fiecare crestin sa cunoasca si sa poata intelege cuvantul Sfintei Scripturi, pentru a avea reper de neclintit.
O zice chiar Sfantul Ignatie Briancianinov in Faramiturile Ospatului (secolul XIX) ca veacul acesta e veacul lipsei de calauza duhovniceasca competenta. O zice Sfantul Ignatie in cartea sa (va rog sa o recititi sau sa o cititi) e veacul cand „ascultarea de batran” trebuie facuta avand ca reper Scriptura, ca s-ar putea sa iei sfaturi gresite.
12.
manuela | martie 17, 2009 la 9:47 am
Problema este taman invers, preotii, duhovnicii etc. ar trebui sa fie mai acitvi in a discuta si a-i atrage pe mirenii care sunt experti in diverse domenii (dintre cei care sunt si niste oameni credinciosi si evlaviosi bineinteles), pentru a intelege si pentru a-i atrage pe acestia din urma in a explica mai bine problemele legate de diverse domenii, si a incepe a se face si mai bine legaturile intre aceste domenii si religie. Chiar de esti duhovnic si batran, nu poti sa te pronunti asa fitecum in orice domeniu si sa spui ca un cod de bare e diavolul in persoana. Asta e cu adevarat mandrie nu proorocie.
Aaa, diverse sisteme sunt folosite spre raul multora de niste nenorociti. (sa ne aducem aminte ca si sitemul sanitar astazi in Romania e folosit de diavol, ca numai diavolul poate sa conduca mintile nenorocitilor care l-au adus in halul in care este. Si in loc sa luptam contra modului abuziv si diavolesc prin care e condus spre a face rau oamenilor, ce sa facem? sa purcedem sa se darame si sa se desfiinteze sistemul in sine in loc de conducerea defectuoasa?)
Sa ne aducem aminte ca in diverse manastiri se studia odata (poate chiar si acum in anumite locuri) matematica, astronomie, medicina etc.
Nu putem merge la duhovnici in probleme de specialitate in domenii in care nu se pricep aproape deloc. Un duhovnic zdravan la cap te indruma sa gasesti pe cineva de specialitate.
13.
manuela | martie 17, 2009 la 12:14 pm
Parinte, imi zici sfintia ta:
Draga mea, daca ai avea un tricou cu insemnele firmei de cosmetica a carei crema ti-a lasat deja o eczema pe piele, asa cum diavolul de mai multe ori a castigat batalii cu noi, l-ai mai purta?
Iarta-ma, nu e un exemplu cam nefericit ales, dar o sa raspund, desi nu agreez in nici un fel produsele cosmetice, si nu le-as face reclama la nici unul, chiar daca nu lasa boli de piele.
1. Trebuie mai intai sa fim siguri ca afectiunea e produsa din vina firmei producatoare. Poate pe indicatiile de folosire spune clar anumite contraindicatii pentru anumite tipuri de ten, pe care nu le-am respectat. Poate termenul de garantie a expirat sau a fost contrafacut de comerciant, sau comerciantul nu a respectat conditiile de depozitare. Sunt mai multe aspecte care trebuie studiate inainte de a acuza firma producatoare.
2. Sa zicem ca firma producatoare e cu totul vinovata de efectele produsului respectiv si eu detin un tricou cu sigla sau numele firmei. Eu as vedea urmatoarele aspecte de luat in considerare:
a. daca sigla, numele etc. incorporeaza nume sau imagini legate de diavol (insa si aici, ce facem daca avem de ex cuvantul Hell, care in germana inseamna luminos, iar in engleza inseamna iad), sau nume si simboluri cu conotatii sexuale, sau care duc cu gandul la diverse patimi, nu l-as purta chiar daca firma respectiva face cele mai bune produse din lumea asta.
Insa, pe de alta parte, nici daca numele sau simbolurile se refera la Dumnezeu sau ingeri (si avem exemple totusi cand asemenea conotatii, nume si imagini sunt folosite comercial, inclusiv in industria publicitara) nu as imbraca asa ceva, pentru ca suprafata unui tricou, spatele sau pieptul meu, sau orice alt obiect nu e un loc de cinste pentru numele si lucrurile sfinte, nu pot necinsti lucrurile si numele sfinte. Medalioanele acelea in forma de cruce purtate de femeile cu sanii jumatate descoperiti sunt o blasfemie. (si e vorba de semnul crucii, nu?)
14.
Florin M. | martie 17, 2009 la 1:38 pm
Manuela, parintele nu se refera la tricouri cu simboluri crestine sau altele…
Parintele a intrebat urmatorul lucru:
Daca ai avea un tricou pe care scrie AVON si tu ai avut niste probleme destul de grave dupa ce ai folosit o crema AVON – ai mai purta tricoul respectiv?
Este doar un exemplu, nu inseamna ca ai fost acuzata ca folosesti vreun produs anume…
Exemplul poate fi extins, de exemplu: stii ca un producator alimentar XYZ a cauzat imbolnavirea grava a unor consumatori. Tu ai un tricou pe care este sigla, numele companiei respective XYZ. L-ai purta?
Referitor la consultarea unui duhovnic – daca o vei face, cu inima curata, vei fi surprinsa de cate lucruri ai putea sa afli, chiar daca nu are pregatire tehnica la Harvard, ci doar o „amarata” de facultate de teologie, un „dar” si o experienta care ii permit citirea semnelor vremurilor.
In ceea ce priveste cuvintele Sf. Ignatie, nu le interpretati cu graba. Caci daca nici duhovnicii nu pot fi calauza duhovniceasca, atunci unde e speranta? Cumva Sola Scriptura? Iertati-ma daca v-am suparat, sper doar sa sporim impreuna in credinta cea dreapta.
Doamne ajuta!
15.
manuela | martie 17, 2009 la 3:09 pm
Continuare (pardon, nu terminasem expunerea, a trebuit sa plec. Am inteles Florin ce zicea parintele cu privire la exemplul cu cosmeticele, doar incercam sa detasliez cat mai riguros).
b. In cazul in care nu avem de a face cu niste ca cele expuse la punctul a. (cand nici nu mai conteaza calitatea produsului in decizia de a purta asa ceva sau nu), si avem de a face doar cu niste insemnuri neutre din punctele de vedere de mai sus ale unei firme care imbolnaveste consumatorii prin produsele sale, eu vad mai multe situatii:
– pot sa port tricoul si sa fac firmei reclama negativa, adaugand pe tricou un text cum ar fi: atentie, produce boli de piele.
– daca chiar ar fi unicul articol de imbracaminte disponibil la un anumit moment, pot avea grija sa acopar cumva insemnele, sau sa am grija ca nu cumva actul meu de a purta tricoul sa se transforme intr-o reclama pozitiva la produsele cele vatamatoare (mai bine decat sa ies pe strada dezbracata sau cu ceva rupt sau extrem de murdar, nu?)
nu as avea teama ca insemnele in sine, purtate pe tricoul care-l pun pe trup, mi-ar provoca cumva vreo boala de piele, deci ar avea acelasi efect ca si consumul efectiv al produsului vatamator
Mai mult, sa zicem ca ma enervez, dupa ce am capatat boala, si numai cand vad insemnele firmei ma apuca asa o stare de simt ca-mi revine boala din nou (ati vazut ca atunci cand ni se face rau dupa ce am mancat prea mult dintr-o mancare, sanatoasa de altfel, nici macar stricata, nu mai suportam nici vederea ei). Sigur ca atunci arunc tricoul direct la gunoi, sa nu-l mai vad, darmite sa-l port.
Dar daca ma opresc la asta, numai bun crestin nu sunt. Cand suntem vatamati de ceva, e bine sa facem tot efortul si sa folosim toate mijloacele sa ii informam si pe ceilalti ca sa se fereasca.
Din nefericire, parinte Ciprian, te-ai oprit la un aspect care cam ramane o problema de estetica, ca tot suntem la cosmetice (si anume portul unui tricou cu insemne) decat la adevaratele aspecte de etica si morala. Eu una, ori de cate ori ma vatama cineva (un medic, un stomatolog, un comerciant etc.) sau ceva (un produs, ), incerc sa-i avizez pe altii pe toate caile, pentru ca sa-i previn. Ca degeaba cineva s-ar rezuma la a nu mai purta un tricou cu oarecare insemne si sta ca nesimtitu si nu face nimic sa-I salveze macar pe altii de la a se imbolnavi. Dumnezeu nu-ti da o bila alba ca nu mai porti tricoul, mai curand iti da o bila alba daca il porti si te obosesti sa scrii pe el: „Atentie, poti capata boala de piele de la cremele CUTARE”. Si nici atunci nu iti da bila alba daca nu nu te obosesti sa iei oarece masuri sa nu se mai vateme si altii: aununti protectia consumatorilor, faci cunoscuta propria experienta pe net, avertizezi pe toti cunoscutii si prietenii, etc. etc.)
16.
manuela | martie 17, 2009 la 4:12 pm
Ce frumos zici tu Florin:
Referitor la consultarea unui duhovnic – daca o vei face, cu inima curata, vei fi surprinsa de cate lucruri ai putea sa afli, chiar daca nu are pregatire tehnica la Harvard, ci doar o “amarata” de facultate de teologie, un “dar” si o experienta care ii permit citirea semnelor vremurilor.
Ce frumos: un „dar” si o experienta care ii permit CITIREA semnelor vremurilor. Dar eu vad cu stupefactie cum destul de multi monahi, mireni si chiar preoti, au devenit (sub pretextul ca citesc semnele vremurilor) niste veritabile cititoare (si decodoare) de coduri de bare. Dragilor, avem destule cititoare si decodoare de coduri de bare, precum si de tot felul de alte coduri folosite pentru codificarea informatiei, care sunt niste aparate electronice specializate pe asemenea operatii de codificare-decodificare. Folositi-va capul si ratiunea in scopul pentru care vi le-a dat Dumnezeu, sa cugetati si sa intelegeti cele inalte si lasati codurile si codificarile numerice pe seama aparaturii specializate, ca nu va pricepeti si va agresati neuronii degeaba. Vedeti frica acolo unde nu e frica.
Ce treaba are ca un cod de securitate cu valoarea numarului 666 e pus pe un produs, sau langa un nume, sau oriunde altundeva?Nu ma deranjeaza atata timp cat acest numar nu reprezinta numele unei religii, in care eu admit printr-un act de marturisire personal si voluntar ca eu cred. Daca pe buletin sau pasaport ar fi o rubrica unde sa-ti declari religia, si acolo ai fi obligat cumva sa spui altceva decat crestin ortodox, da, as avea o mare problema sa apara acolo o informatie care are alta semnificatie decat numele de crestin ortodox. Deocamdata, numarul 666 e un numar intreg din sistemul de numere in baza 10, da? Se spune undeva in Scriptura in ce baza s-a socotit numarul 666 de care se vorbeste acolo?Spune undeva ca e baza 10? Ia spuneti-mi, daca ziceti ca va pricepeti sa socotiti, ce se intampla daca schimb baza?
17.
pr. ciprian | martie 17, 2009 la 4:59 pm
Sa inteleg ca eu, de pilda, ca duhovnic, trebuie sa spun de duminica credinciosilor, sa astepte lamurirea mea in aceasta problema vreme de 3 ani cat fac o facultate de profil electonic si 2 ani de specializare la master? Sau sa ii spun omului la spovedanie: Stiti, in aceasta chestiune, nu va dezleg cel putin 5 ani, dupa ce fac o facultate de profil ca sa stiu mai bine ce va sfatuiesc!? Sa fim seriosi, mai Manule! Albul e alb si pentru cel cu facultate si pentru cel fara! Daca in aceste cipuri e combinatia de cifre de care se face atata caz, drept cod unic incadrat in fiecare cip in parte, sigur nu e o lucrare nevinovata, ci are legatura cu problema semnalata in Apocalipsa!
Ca nu e o recunostere directa a diavolului, intr-adevar! Dar, Mantuitorul explica foarte clar ca e tot una si sa urasti pe cineva, de exemplu, si sa omori! Pe acest principiu, Parintii duhovnicesti ne fac atenti ca e tot una sa acceptam aceste influente cu recunoasterea efectiva a dominatiei diavolesti in viata noastra!
Ma gandesc ca nu ar fi rau sa ajungi la Iasi, la Parintele Mihai Valica de la Facultatea de Teologie, care se pricepe si in domeniul electonic si care a oferit deja, dupa cum probasbil sti, lamuriri in acest sens. Vezi materialul sau, in coloana din dreapta de pe blogul meu, la sectorul C.I.P.. Sau sa ajungi sa stai de vorba cu duhovnicii cu Dar, parintele Teofil Paraian, Justin Parvu, Adrian Fageteanu si Arsenie Papacioc, cum recomanda si Florin.
Duhovnicii chiar nu au stat degeaba, si au explicat oamenilor si explica in continuare, cum sta treaba, uni chiar daca au probleme deja, cum e cazul parintelui Nicolae Burlan de la „Sfanta Vineri” din Bucuresti.
Daca schimbi baza, dar combinatia unica ramane, adica daca speli rufa cu alt detergent, dar pata ramane, cu ce esti mai castigata?
Eu unul te astept cu bucurie sa stam de vorba si fata catre fata.
18.
Florin M. | martie 17, 2009 la 4:32 pm
Manuela, iti multumesc pentru cuvintele frumoase, dar te asigur ca duhovnicia nu este comensurabila, nu se poate scrie in nici o baza.
Cand Sf. Ap. Ioan a scris in Apocalipsa despre numarul sase sute saizeci si sase ca este numarul fiarei, sau ca este numar de om, sau ca fara acesta nu se va putea vinde sau cumpara, a specificat vreo baza anume? Nu. De ce? Pentru ca nu e important in ce baza e scris. In ce limba spui „diavol”? in engleza e „devil”, in rusa cine stie cum se scrie…
Faptul ca 666 in scrierea binara arata altfel, nu este o scuza sau un pretext ca sa il accept langa numele meu, pentru ca stiu ce este.
Acum nu ma panichez si nu ma refer la faptul ca trebuie sa rupem din carti paginile cu numarul 666, sau in alte imprejurari arbitrare trebuie sa fugim de numarul asta. Numai ca orice duhovnic iti poate explica unde este problema cu 666 cel din Apocalipsa.
19.
manuela | martie 17, 2009 la 4:58 pm
Dragi prieteni, colegi sau ce sunteti….ganditi-va la ce v-am spus, si cititi un pic lectiile de algebra de prin manualele de liceu (ca sa nu va trimit la cursuri universitare de informatica, matematica, calculatoare digitale etc.), ca sa va reveniti un pic in fire cu aceste coduri si numere, si o sa intelegeti ca cum schimb baza acelasi numar se scrie cu totul altfel, iar in Scriptura zice clar „Sa socoteasca cine se pricepe”, si nu-mi da nici un indiciu in ce baza s-a considerat numarul 666, si nici macar nu-mi spune ca e numar, imi spune ca e „nume de om”, nicidecum un numar in baza 10. Cum scrieti numarul 666 din sistemul in baza 10 cu cifre romane? Cum codificati apoi numarul exprimat cu cifre romane ca la decodificare sa stii exact ca e vorba de exprimarea lui in numere romane? Pot fi cele 2 coduri identice?
Raspundeti la toate aceste intrebari daca va pricepeti. E aceasta o problema de sporire in dreapta credinta? Intr-un mod foarte indirect poate, daca va ajuta sa depasiti falsele probleme duhovnicesti. Acestea nu sunt de fapt probleme duhovnicesti, ci sunt probleme de matematica, sisteme de numerotatie, metode si siteme de codificare si decodificare a informatiei, logica chiar. Pentru astea trebuie sa pui mana pe carte si sa studiezi, si nu e chiar usor, nu sa crezi ca iti trimite chiar asa Dumnezeu un har deosebit de incepi sa decodifici tot felul de semne ale vremurilor citind in numere si tehnologii avansate (la care nici nu te pricepi) desi n-ai fost la Harward. Nici nu trebuie sa ajungi la Harward, sa stiti ca in Romania matematicienii, informaticienii si inginerii software sunt foarte buni, si sistemul de invatamant a fost bun. Ar fi chiar culmea ca un duhovnic care n-a studiat niciodata mai serios matematica sau informatica sa pretinda ca i-a trimis Dumnezeu un dar de sus sa se priceapa la aceste stiinte asa.
Darurile de sus se primesc printr-o iconomie si printr-un mare efort. Daca ne uitam de exemplu la Sfintii Doctori fara de arginti, trebuie sa luam aminte ca inainte de a vindeca prin minuni (rugaciune si punerea mainilor) ei au luat-o catinel la nivelul lor de oameni, au studiat medicina cu sudoarea fruntii, au invatat leacurile, au invatat anatomie, au invatat sa foloseasca bisturiul ca nimeni altii, si de-abia facand aceste lucrari cu multa sudoare au capatat darul de a vindeca prin simpla punere a mainilor.
Pai ce-ar mai fi sa-i zic lui Dumnezeu:”Stii Doamne, m-am gandit sa devin un mare medic. Nu vrei Tu sa-mi dai darul de a vindeca, sa nu mai pierd eu timpul sa merg la facultate, sa studiez, sa disec cadavre.”
Nu-i va da Dumnezeu cuiva stiinta sa socoteasca ce scrie in Scriptura decat dupa ce va fi batut cu piciorul calea omenesca (adica aceste stiinte lumesti mai intai), „cine se pricepe” inseamna intai sa dobandeasca priceperea cu sudoarea proprie, prin studiul stiintelor cu efort omenesc.
Sfintii trei ierarhi n-au dobandit marele dar al intelegerii si transmiterii invataturii celor scrise in Scriptura, decat dupa ce au purces cu mare efort omenesc la studiul stiintelor acestei lumi la Atena. Si nu oricum. Ci cu toata seriozitatea. Erau cei mai buni studenti. De unde dar de sus daca nu faci efort. De unde vrei pricepere sa socotesti? Nu zice clar acolo ca iti trebuie pricepere sa socotesti. Ori ti se pare o simpla vorba in vant?
20.
manuela | martie 17, 2009 la 5:05 pm
De unde toti acesti duhovnici care pretind ca codul de bare 666 e echivalent cu cele mentionate in Scriptura se pricep sa socoteasca. Cum, cand, unde au dobandit aceasta pricepere? Caci scrie clar „Cine se pricepe…” nu „Cine e un (mare) duhovnic..”.
21.
pr. ciprian | martie 17, 2009 la 5:17 pm
Draga mea, Darul duhovniciei de care iti explica si Florin, da puterea de a cunoste mersul lucrurilor fara a mai urma diverse scoli, ca de aia e dar special!
Mai ai putin si ajungi ca acei „credinciosi” de prin zona de campie, aratati la tv mai deunazi, care il acuzau pe noul preot ca le intreaba pe femei la spovedanie daca au facut avort! Pai cum sa nu le intrebi cand le nu le cunosti si au venit pentru prima data la spovedit!? Intrebi de toate ca sa scape omul de probleme!
Inteleg ca socotesti duhovnicii nepregatiti, de aceea te indrum catre Maica Siluana Vlad de la Iasi, care coordoneaza centrul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil!
http://www.sfintiiarhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php
http://ioanuscateol.wordpress.com/category/apocalipsa/ vezi mai jos, explicatiile la capitolul 13
22.
manuela | martie 17, 2009 la 5:09 pm
Nu speli rufa parinte, pana nu stii baza nu stii numarul, si deci nu stii nimic. Si cum am spus nici nu stim ca e numar, caci Scriptura spune, din cate stiu eu, ca e nume.
23.
manuela | martie 17, 2009 la 5:30 pm
In fine, e un nonsens ca cineva ca un duhovnic sa lege sau sa dezlege dobandirea sau nedobandirea unui act de identitate sau pasaport, atat timp cat n-are nici o treaba cu marturisirea de credinta (deocamdata). Parinte, trebuie terminat o data cu prostia asta, de unde si pana unde duhovnicul trebuie sa dezlege emiterea de acte legale de identitate?. Parintele Mihai Valica din cate am citit eu accentueaza pe legatura dintre folosirea unei astfel de tehnologii de identificare si impactul asupra libertatii si intimitatii umane, nicidecum pe prezenta codului de bare ca impediment privind aceste tehnologii. Sigur ca ar trebui niste studii si niste dezbateri serioase in aceasta directie: cum va fi practic si realmente afectata libertatea si intimitatea umane de folosirea acestor tehnologii, ca nu e o joaca. Dar sa vezi influenta diavoleasca in simpla prezenta a numarului 666 care nu are nici o conotatie religioasa, decat coincidenta cu textul din Scriptura, sincer mi se pare o deturnare de la problemele reale.
Stati linistit ca i-am citit pe toti parinte. Inca de acum cativa ani citeam materiale privitoare la codurile de bare, si posibila prezenta a „fiarei” prin aceste tehnologii. Pe vremea aceea chiar ma isterizasem si eu putin privitor la codul de bare. Acum nu stiu daca sa mi se para amuzant sau sa plang cand vad isteria asta generala. Pe de alta parte marturisesc sincer ca imi repugna ideea unui implant, unui corp strain implantat in mine. Cred ca n-as suporta ideea.
24.
pr. ciprian | martie 17, 2009 la 6:17 pm
Ma bucura atitudinea ta referitoare la implant, pentru ca imi devenea din ce in ce mai greu sa inteleg de partea cui esti! Cat priveste spovedania in acest caz, eu m-am referit la faptul ca, desi majoritatea duhovnicilor nu au pregatire de specialitate pilitehnica, pot da sfat in acesta chestiune. Ca iti convine sau nu, asta e alta poveste din alt film, cum spune un prieten de-al meu.
Demersul parintelui Valica este evident: nu ar fi explicat nimic, daca nu era o problema, pentru ca pana acum eu nu am auzit de acest parinte. Si nu numai o problema tehnica, deoarece sa nu crezi ca nu stie cineva dintre semeni noastri tot ce facem! Cu atatia sateliti, care habar nu avem la ce mai folosesc, in afara scopurilor declarate public si cu o retea de telefonie si de curent extinsa in aproape fiecare casa, nu ma mai mira nimic.
Dar diavolului nu ii place sa il cinstim indirect, doar ca o aluzie la puterea sa, motiv pentru care se apropie din ce in ce mai mult de fiinta noastra; acum prin aceste cipuri, apoi printr-un singur act, apoi prin implant si apoi prin imprimare cu laser, fereasca Dumnezeu de cine o mai apuca si acele vremuri!
Sa iti pui problema elementelor de context tehnic intr-un chip asa de minutios, sa nu fie cumva o usoara inselare in care sa te distraga cel viclean, ca doar asta ii e meseria, de la cele duhovnicesti. Dumnezeu ingaduie aceasta stare de fapt pentru pacatele noastre si pentru ca sa ne adancim in post si in rugaciune, ca sa dobandim darul tariei de a rezista la momentul cand ni se va cere o marturisire directa a celui rau.
25.
manuela | martie 19, 2009 la 5:06 pm
Dar diavolului nu ii place sa il cinstim indirect, doar ca o aluzie la puterea sa, motiv pentru care se apropie din ce in ce mai mult de fiinta noastra; acum prin aceste cipuri, apoi printr-un singur act, apoi prin implant si apoi prin imprimare cu laser, fereasca Dumnezeu de cine o mai apuca si acele vremuri!
Parinte, diavolul a fost dintotdeauna aproape de om printr-un mijloc de o performanta care nu va fi egalata niciodata de nici un fel de mijloc tehnologic realizat de om: anume prin gand.
Il bombardeaza pe om cu tot felul de ganduri, diavolul nefiind in stare sa stie ce gandim la un moment dat, incearca in mod viclean sa ne trimita tot felul de ganduri fabricate de el, pe care tare doreste el sa ni le asumam, si, prin intermediul acestor ganduri sa ne modifice in rau vointa noastra proprie. Atunci ne pierde, cand a ajuns sa ne altereze in rau vointa, pe care in mod normal trebuie s-o avem indreptata spre lucrarea binelui, si spre marturisirea adevarului (a crezului pe care-l rostim).
Adica face ceea ce stiintele comunicarii se numeste: AGENDA SETTING: punerea pe tapet (prin diverse strategii si canale de comunicare), in mod premeditat, a unor subiecte de care sa ajunga toti oamenii sa fie preocupati, chiar daca acele probleme nu coincid cu probleme reale si grave care ar trebui sa preocupe opinia publica. Aceasta este o strategie de captare a atentiei si preocuparii generale intr-o directie dorita in mod premeditat, pentru a ne deturna de la a mai vedea corect realitatea si problemele reale care tes aceasta realitate. Noi ajungem sa nu o mai vedem decat prin filtrul acesta construit prin agenda setting, care ajunge sa ne influenteze gandirea si preocuparile.
Dintotdeauna diavolul „l-a accesat” pe om rapid prin gand. Gandul e mult mai aproape de omul interior decat va fi vreodata orice implant pus in trup. Gandul e chiar usa spre camara omului interior, asa cum un implant nu va putea fi niciodata, chiar folosit in vreun chip diavolesc.
Cuviosul Paisie Aghioratul a fost un mare, priceput, si aproape de neintrecut exeget in aceasta privinta: in lucrarea sa Nevointe Duhovnicesti a explicat ca nimeni altul ce inseamna sa pui intotdeauna gandul cel bun, in diverse imprejurari ale vietii, si cum telegrafiaza diavolul gandurile cele rele oamenilor.
Sfatul sau era in mod constant acesta: sa punem intotdeauna gandul cel bun in orice imprejurare, si orice lucru sa-l dam lui Dumnezeu ca altfel il ia cel rau. De exemplu: Cuviosul intalneste intr-o zi pe cale, dupa ce plouase, niste ciuperci, pe care se gandeste sa le culeaga pentru hrana; insa se hotaraste sa le culeaga la intoarcere; intorcandu-se mai tarziu pe acelasi drum, gaseste ciupercile roase pe jumatate de o rozatoare; sigur ca tare avea pofta de ciuperci, dar in loc sa afuriseasca rozatoarea, a zis cuviosul: „Slava Domnului si pentru aceste jumatati de ciuperci la fel ca si pentru ciupercile intregi”. Si minune: privind cuviosul la ciuperci, vede ca poiana se umpluse din nou de ciuperci intregi.
Asa e si cu chipurile astea, sau de orice alta tehnologie: atata timp cat nu e vorba de ceva substante descantate incapsulate in ele, sau de vreun nume al diavolului sau al vreunei patimi: tigara, bautura, desfranare, violenta, marturisire stramba etc…trebuie sa punem gandul bun si sa „o dam” lui Dumnezeu, si va face Dumnezeu lucrarea cu ea, chiar daca Diavolul avea alte intentii.
Pana la urma repet, codul de bare are asociat in trancrierea sa digitala o secventa de biti, care citita impartind secventa in octeti, si transformand secventa in numere zecimale, rezulta secventa de cifre (numere) zecimale 666, deci nici macar nu e vorba de vreun numar 666, ci de o secventa de 3 cifre 6 scrise consecutiv (asa se citeste masca binara pentru comoditate, e o conventie, ca nu ne opreste nimeni sa citim secventa binara echivalenta cu codul de bare ca secventa binara, adica 0 1 1 0 0 0 0 0 etc., pana se termina toti octetii, dar era prea multa informatie de citit, deci asa e conventia, sa transformam fiecare octet, sau 2 octeti, sau 4 octeti intr-un numar si sa citim masca ca o secventa de numere pentru comoditate; deci nici macar nu e vorba de numarul zecimal 666, ci de o secventa rezultata in urma unei conventii de exprimare mai comode a unei secvente binare ; daca ma apuc sa transform cu adevarat secventa binara a codului de bare in numar (in baza 10 de exemplu) iese cu totul alt numar decat 666, pentru ca calculul numarului zecimal echivalent nu se mai face cu impartirea octetilor, care era doar o conventie pentru citirea mastii binare asociate cu acest cod de bare. Deci codul de bare nici macar nu e un numar ci o secventa de 3 cifre 6, rezultata din citirea unei masti, care nu are nici o treaba cu nici un fel de numar din nici un sistem de numerotatie. Unde mai pui ca numarul 666 din sistemul de numere in baza 16 de exemplu (sau orice baza diferita de 10 si mai mare ca 6 -ca orice baza mai mica sau egala cu 6 presupune numere formate doar cifre mai mici sau egale cu 5) transformat in baza 10 da numarul 1638.
Deci foarte bun a fost titlul: 6…vine 66!
Care 6? Care 66? Care 666?
Ca sunt multi rau, si nici un 666 nu este echivalent in valoare si in semnificatie conceptuala cu alt 666.
Dar ma rog, chestiile astea vad ca nu le mai spune nimeni. Cine sa le spuna? Parintele Iustin Parvu?
Dan Ion Vasile? N-a uitat nici el sa se foloseasca de faptul cum ca el a facut candva liceul de informatica si stie ca codul de bare corespunde numarului 666, dar cam atat (gresit! corespunde secventei 666 care nu e numar, puteam sa scriu 6,6,6; conventia uzitata nu foloseste virgule atat timp cat stiu din context ca e vorba de o masca de informatie).
Pai daca te pricepi la proorocii si vremuri, la ce-ti mai trebuie sa te pricepi la o tehnologie, sau la o tehnica, sau la diverse teorii complexe? Te poti usor substitui doar prin „darul duhovniciei” oricarui specialist si oricarei discipline: tehnologia informatiei, medicina, economie, cibernetica etc. etc. Nu mai conteaza ca unul din specificul vremurilor este tocmai inmultirea stiintei in toate domeniile, de o maniera fara precedent, in asa fel ca nu oricine are cunostintele necesare sa inteleaga si sa lumineze si sa ajute si pe altii intr-un anumit domeniu de specialitate.
Noi, care suntem ingineri in tehnologia informatiei de ani de zile, sau medici, sau economisti, care cu sudoarea fruntii ne-am petrecut o mare parte din viata cu tot felul de tratate in brate, cu rugaciune la Dumnezeu sa ne ajute sa ducem ascultarea la care suntem randuiti in meseria noastra, adica sa fim cat mai priceputi prin mult studiu si practica si sa facem treaba cat mai performant, care cu rugaciunea bunicilor, parintilor, preotilor care au citit zeci de acatiste in care ai nostrii si noi ceream luminarea mintii la invatatura, la examene, la lucrul pe care-l savarsim in randuiala noastra, noi acestia suntem surclasati de duhovnicul nostru in propria noastra specialitate. Noi, care ne-am straduit sa ne ducem la cele mai bune facultati, care stam ore in sir cu studii de la cele mai vechi la cele de ultima ora de pe plan mondial sa putem sa intelegem lucrurile si sa fim cei mai buni in domeniul nostru, care folosim rugaciunea in timp ce stam cu pixul sau tastatura in mana ca sa ne lumineze si intareasca Dumnezeu sa ducem la bun sfarsit munca noastra specifica meseriei, nu ne gandim nici o clipa ca fara pasii si etapele acestea ne-ar veni un dar direct de sus fara sa depunem tot acest efort, poate facem multe metanii cand simtim ca nu mai putem, ca e prea mult, dupa care ne asezam iar la masa de lucru cu pixul in mana in loc sa ne culcam si sa speram ca ne trimite Dumnezeu in vis rezolvarea problemei de specialitate, si speram ca cu ajutorul lui Dumnezeu sa mai facem un pas in intelegerea unor probleme de specialitate complexe, ne surclaseaza anumiti duhovnicii domnule. Ei, printr-un dar special, primit ori la hirotonie ori la hirotesie, nu mi-e clar unde exact e momentul coborarii darului cu care unii duhovnici vad mersul general al lucrurilor, ei ne surclaseaza pe toti prostii astia care facem eforturi mari si concrete sa fim buni in specialitatea noastra.
Eu proasta de mine credeam ca darul pe care-l primeste duhovnicul este sa-ti dezlege si ierte pacatele, sa se roage tot timpul pentru fiii lui duhovnicesti pentru a fi aparati si luminati in toate, nu sa-ti dea sfaturi in propria ta specialitate.
Stefan cel Mare a fost sfatuit de duhovnicul sau sa ia sprijin pe Dumnezeu, Fecioara Maria, sfintele icoane, cu sine in lupta, sa tina post cu toata ostirea si inainte si dupa razboi, dar nu cred ca si-a permis duhovnicul sa-i spuna ce strategie militara sa adopte, pentru ca cu siguranta isi cunostea perfect limitele propriei competente, si stia ca strategia militara e darul voievodului. Ce, credeti ca a invins vreun voievod pe turci fara sa aiba strategie de lupta? E un factor foarte important intr-o lupta, iar Dumnezeu i-a luminat mintea doar aceluia care avea darul (talantul) de strateg, si anume voievodul. Aici rolul duhovnicului nu a mai fost sa dea sfat, ci doar sa stea in rugaciune pentru luminarea si ajutorul de sus pentru voievod.
Parinte, iarta-ma, dar se impunea sa zic toate acestea, pentru ca tare ciudat vezi si pui sfintia ta anumite probleme, si legate de codul de nbare, 6,6,6, dar si de duhovnicie in general. Iarta-ma inca o data.
26.
pr. ciprian | martie 26, 2009 la 6:38 pm
Dragii mei, am fost foarte ocupat si chiar plecat cateva zile, de nu am reusit sa vad ce ati scris si sa raspund la nevoie. Va rog sa ma iertati!
Acum, draga Manuela, asa cum e pacat sa faci raul primit ca ispita prin gand, asa e si cu pacatele pe care le facem cand nu rezistam unor pofte trupesti. Daca trebuie sa intervenim asupra gandurilor rele, asa trebuie sa facem si vis-a-vis de tentatiile trupesti. Caci noi suntem si trup, nu numai suflet. De aceea este pacat sa ne tatuam, sa ne punem cercei (in afara de o pereche discreta in lobii urechilor zic eu, desi canonul o interzice si pe aceea), sa ne tundem nu stiu cum si sa ne vopsim etc. Adica sa intervenim asupra trupului! Deci si chestia cu implantul intra aici.
Ca sunt doar secvente de trei cifre alaturate, te cred pe cuvant, ca nu ma pricep. Dar sti cum e?! Ca si cum pe Sfintii Trei Ierarhi sa-i vedem doar separat si nu ca o binecuvantata adunare in numele Domnului. Ca doar Domnul a spus: „Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor!”, nu?
Atata vreme cat e negru pe alb acest cod, eu il vad echivalent cu cifra numelui diavolului. E pueril sa zicem ca nu are legatura! Parerea mea!
27.
Florin M. | martie 19, 2009 la 5:53 pm
Manuela, tot respectul pentru stiinta in domeniul TI pe care o afisezi, dar ai incercat, macar, sa citesti ceva despre duhovnicie?
Si permite-mi inca ceva… La care biserica mergi? Cand? Cu ce vii de acolo?
Merci.
28.
manuela | martie 20, 2009 la 9:48 am
Ce sa fac si eu? Daca o mare parte din viata mi-am petrecut-o studiind matematica, fizica, tehnologii si alte de-astea? Daca sunt inginer in tehnologia informatiei de ani de zile? Daca sunt si crestin in primul rand? Ma simt datoare sa spun anumite lucruri (nu sa afisez) cand situatia se impune (si se impune in momentul acesta cu privire la nebunia asta generala cu codul de bare).
Merg si fac parte din unica Biserica intemeiata de Iisus Hristos, aceatsa in care marturisim Sfanta Treime, intruparea, rastignirea Lui pe cruce, invierea si suirea Lui de-a dreapta Tatalui, aceasta Biserica pe care o marturisim apostoleasca si soborniceasca, in care marturisim Botezul spre iertarea pacatelor, asteptam invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie.
Locasul de cult anume, daca asta ma intrebai, mai variaza, si in functie de unde ma aflu fizic la un moment dat. Marturisesc ca uneori mi se mai face dor de un anume sfant sau sfanta, sau de locasul Maicii Domnului de la Namaiesti, sau de vreun alt locas, si merg si particip acolo la slujba, anume in fiecare Duminica si in fiecare alta sarbatoare in masura in care e posibil. Ma ducv la biserica cu Iisus in suflet, si ma intorc tot cu El in suflet. Nu-mi aleg niciodata un locas unde sa merg dupa oamenii care merg acolo, nici dupa preotii care slujesc acolo, pentru ca ii aud pe multi: aaa, nu merg la cutare biserica, pentru ca nu imi plac preotii, sau pentru ca nu imi place lumea care vine la biserica. Atata timp cat il ai pe Iisus Hristos in inima, si ai evlavie si la Maica Lui si la Sfintii Lui, pentru mine nu prea conteaza preotii care slujesc sau lumea care e acolo. Pentru ca nu ma intereseaza cine intra si iese, cine ce haine poarta, ma intereseaza ca acolo in altar se jertfeste Hristos, se coboara si se inalta ingeri. Daca ceilalti nu vor sa participe la asta, si ii preocupa alte probleme, pierderea lor.
La fel, daca preotul sau preotii sa zicem ca nu sunt din cei care sa rosteasca o predica vie, tot nu ma deranjeaza, pentru ca mi se deruleaza in minte cu fiecare ocazie ceea ce a facut Iisus cel adevarat si viu pentru noi oamenii, sau faptele si viata sfantului sau sfintilor sarbatoriti, si daca preotul nu prea vorbeste bine nici nu mai conteaza, eu rememorez in minte toate cele ce le citesc in vietile Sfintilor, sau in orice alta carte care ne vorbeste despre dreapta credinta. Si uite asa, de-acolo, de la biserica de cele mai multe ori vin pe jos, dar cu Iisus in inima, si cu inima pe sus.
Imi amintesc de zilele de Pasti de anul trecut, am mers la o biserica din centrul Campulungului, si ma intorceam de la slujba pe jos; mergand catre casa pe strada pustie, doar masini treceau in sus si in jos, imi iesi in cale un barbat simplu, intre doua varste. Cand am ajuns drept in drept, cu atata putere, caldura si dragoste mi-a spus „Hristos a inviat” ca mi-a patruns o caldura in toata fiinta si mi-a venit sa plang. Desi nu era soare afara, parca totul se transformase in lumina, si cerul si natura din jur. Nici slujba nu reusise sa-mi aduca o stare asemanatoare. Mi-am dat seama inca o data cat de important e sa impartim cu aproapele nostru aceasta marturisire vie si adevarata a lui Hristos cel viu si adevarat, ca daca nu luam aminte la aproapele nostru in care salasluieste Hristos, n-am facut nimic. Credinta aceluia, marturisita atat de voluntar si viu catre mine, m-a incalzit si pe mine cu totul.
29.
manuela | martie 20, 2009 la 10:16 am
Acela, un strain simplu, pedestru ca si mine, care mi-a issit intamplator pe strada pustie, m-a facut sa simt cu atata putere adevarul invierii lui Hristos, chiar ma gandeam, ce trist e sa mergi singur asa pe drum, intr-o zi asa de mare. Apoi bucuria aceea m-a insotit toata ziua, apoi ma insoteste ori de cate ori imi amintesc de ziua aceea. Sa avem bucuria aceasta a marturisirii si participarii la invierea lui Iisus si in acest an. Cine a trait cu adevarat bucuria invierii lui Iisus, n-ar mai putea nici amenintat, sa se lepede de Iisus. Pentru ca a simtit personal ca acea bucurie nu vine din lumea asta, vine de Sus si se transmite prin cei ce cred si marturisesc fara nici o abatere dreapta credinta.
Pacat parinte ca jumate de Campulung s-a obisnuit sa treaca si pe la Baratie din cand in cand, isi mai da cu o „apa sfintita” ca le merge bine, Mai merg martea sa se roage la „Sfantul Anton” cel catolic. Daca nu stiu adevarul si bucuria invierii lui Hristos!!! Ei pretind ca preotii catolici ar fi mai nu stiu cum, mai de treaba, in bisericile catolice ar fi mai ordine, mai frumos, te simti mai altfel zic ei. Pai de ce? Pentru ca ei cauta si in biserica comoditatile si bunastarea acestei lumi, nu ale celei de sus.
E, si in aceste conditii exista duhovnici care pierd vremea impuindu-le capul fiilor duhovnicesti cum ca acceptarea sau tolerarea unui cod de bare ar insemna acceptarea indirecta a diavolului.
30.
Florin M. | martie 20, 2009 la 10:34 am
Manuela, nu stiu daca ideile mele de mai jos vor avea o ordine a prezentarii, dar sper sa intelegi ce vreau sa spun.
In primul rand, ma bucur pentru tine.
Ca sa revin la problema cu cipurile: inteleg ca tie ti se pare ca noi, cei ce suntem impotriva cipuirii, o facem pentru ca ne temem de acest numar, 666.
Insa nu este (numai) asta, ci insasi atentarea la libertatea noastra. Ni se induce sentimentul ca suntem in nesiguranta, ni se induce fara sa ne dam seama impresia ca aproapele nostru este suspect, ca eu insumi sunt suspect si ca este mai bine pentru toti sa fim monitorizati permanent… Ori, daca eu nu il iubesc pe aproapele meu, sau nu sa-l iubesc, ci macar sa nu il suspectez, CUM SA-L IUBESC PE HRISTOS, pe care nu-L vad, pe care nu-L cunosc fata catre fata?
Intr-adevar, s-au inmultit faradelegile, si ne sunt prezentate pe toate canalele, speriindu-ne pe toti, creand artificial o stare de ingrijorare, de panica.
Si tocmai cand toti ne obisnuisem cu acele stiri socante si in acelasi timp cazusem intr-o stare de monotonie, de letargie in ceea ce priveste viata cea adevarata, a venit, pe 14 ianuarie, Apelul Pr. Iustin, care a picat la momentul acela, ca un traznet care a deschis mintile si a trezit constiinte adormite.
Problema nu este neaparat 666 – de asta se folosesc acum televizuinile si chiar „apropiati” de-ai bisericii ca sa loveasca in cei ce se opun bio-cipului, catalogandu-i numerologi, yoghini, mistici etc.
Eu cred ca tu asta vrei sa spui, ca nu trebuie sa calculam si sa vedem 666 oriunde si ai dreptate. Insa nu asta facem, nu suntem obsedati de 666. Uite de cate ori l-am scris si eu, aici. Crezi ca mi-a fost teama? Nu. Pentru ca am scris un simplu numar, care exista in realitate, un simplu numar.
Dar cand acest numar e mentionat in Apocalipsa si el este folosit peste tot, mi se pare ca cineva cel putin vrea sa faca in ciuda crestinilor, daca nu chiar e vorba de mult mai mult. Dar nu intru in teoria conspiratiei, nu o aprob intru totul, cu toate ca tin putin seama de ea.
Faptul ca tu te opui celor care se panicheaza la gandul ca exista 666 (scris intr-o baza oarecare – 10, 16 etc.) este bine, avem nevoie de pareri pertinente, tehnice, in biserica.
Dar nu lovi in duhovnicia acelora investiti DE SUS cu puterea de a interpreta Scriptura, cu puterea de a lega si a dezlega pacatele noastre, pentru ca acestia (preotii duhovnici) sunt mult mai presus decat noi, in sensul ca nici ingerii, nici heruvimii, serafimii, nici sfintii din ceruri nu pot dezlega pacatele celor in viata, dar cel din urma preot, de la tara, acela nestiutor si cazut in sant, beat sau cum o mai fi el prezentat pe la TV, acela poate face ce nu pot cei de mai inainte.
Doamne ajuta!
31.
manuela | martie 23, 2009 la 3:21 pm
Cu permisiunea parintelui Ciprian, care vad ca nu mai modereaza de mult comentariile:) (presupun ca i-a dat duhovnicul sau personal binecuvantare sa lase comentariile sa intre direct),
UN REZUMAT SI O INCERCARE DE CONCLUZIONARE A INTREGII DISCUTII, meci chiar, cu tematica: 6 vine 66, pana la comentariul (minutul) 29.
Protagonisti: parintele Ciprian, Florin M. si Manuela, adica eu. Mh, un numar frumos de jucatori: 3. Nu prea poti sa faci doua echipe egale, da avand in vedere am marcat mai mult eu cu Florin un ultima parte, merge.
Scorul: cred ca 6 la 66. Da inca nu stiu inca exact pentru cine. Sa fie 6 pentru mine, si 66 pentru parintele si Florin, prin alaturare, ca sunt doi, si s-au mai aliat ei asa putin, in cate-o dribla, deci sa fie 66 pentru ei.
O nota speciala, de originalitate a meciului a fost ca, in loc de o singura minge, in joc s-a recurs la folosirea mai multor mingi (jocul Nu te supara frate s-a mai jucat de exemplu, dar jocul 6 la 66 fac 666 de-abia acum intra in campionat, si regulile inca nu sunt clare), astfel incat, la orice moment, indiferent de locul unde se disputa o minge, sa se poata rapid folosi o alta minge cu care un jucator oarecare, care e mai bun la marcat un gol fata in fata cu o poarta fara portar, sa mearga sa marcheze. S-au putut folosi diferite tipuri de mingi, si de oina si de rugbi, chiar si de pingpong, dupa criteriul ce e mai la indemana jucatorului.
Uneori pe teren pot aparea, din senin, de undeva de sus de obicei, din cer, chiar jucatori care sa nu fie pre-nominalizati sau pre-anuntati cumva. Pac, cand nici nu te gandesti sare-n teren ca pisica, ori in capul ori in picioarele celorlalti, nu exista nici un fel de regula pentru aparitia si evolutia si actiunile lor. Automat, chiar daca acestia cad cu viteza maxima din cer drept in picioarele jucatorilor, se semnaleaza fault, iar jucatorul e sanctionat invariabil pentru o fapta deosebit grava: lovirea in Duhovnicie. Acestia apar si evolueaza in teren dupa un DAR special, chiar un dar cu iz esoteric am putea spune, deci cum ar spune un esoterist (lui ORESTE ii plac teribil esotericii si ezoterstii acestia) care nu se poate exprima prim mijloace mai obisnuite, fiind destinat astfel la o nonexprimare concentrata in sintagma: cu DAR (cu majuscule), si toata lumea stie despre ce e vorba. Pentru acestia nu exista nici un fel de regula, pentru ca chiar ei in persoana reprezinta REGULA. Insa ce e extrem de interesant, este ca au o putere individuala remarcabila in a emite reguli: ei sunt perfect autorizati si abilitati (prin DAR evident) sa emita fiecare ce regula vrea, de fapt ce regula ii zice DAR-ul personal, ca e personal. Astfel ca in absolut acelasi context, acestia vor emite reguli diferite pentru ca…pot.
Tricourile: manuela s-ar putea sa imbrace tricoul de joc pana la urma, chiar daca firmele sposor isi fac reclama pe ele, ca sa nu intre dezbracata sau impropriu pe teren. Mai vede ea ce mai face cu insemnele respective, cum le valorifica in functie de context.
Restul insa, pentru ca un farmacist oarecare AVONESCU a avut odata un produs nu tocmai in regula, refuza cu incapatanare sa imbrace orice tricou, pe care apare acest nume, chiar daca de data asta e vorba de cu totul alta firma, si nici macar nu produce cosmetice: Lasa draga, il stim noi pe AVONESCU asta…AVONESCU e tot AVONESCU, indiferent cine si de unde e el. Pana aici…Nimic…Mai bine intram la bustul gol in teren.
Sper ca absolut nimeni sa nu se simta faultat, nici macar Duhovnicia, pentru ca chiar am vrut sa fie o gluma, desi am dorit sa surprind la modul cel mai serios unele aspecte de abordare a problemei.
Ma intrebasei Florin daca am citit ceva despre duhovnicie. Da, am citit, si nu numai ca am citit, dar mi-am pus la modul serios multe probleme legate de viata duhovniceasca pe care fiecare crestin le intalneste personal. Viata duhovniceasca e o permaneta generatoare de probleme. Si duhovnicul e foarte important, insa exista o tendinta actuala la unii crestini:
de a-l folosi pe duhovnic pe post de horoscop: nu fac nici un pas fara duhovnic zic ei
de a fi destul de confuzi si exagerati privitor la semnificatia duhovniciei in general, si la rolul duhovnicului.
Darul unor mari duhovnici a fost inclusiv acela ca au avut o ageritate deosebita in a invata de la unii dintre crestinii ce treceau pe la ei. Mai mult, anumiti duhovnici si oameni duhovnicesti iscodeau pe anumiti semeni la care simteau ca e ceva deosebit, cu scopul de a afla ce este acolo si a se compara si imbunatati astfel pe ei insisi.
Dincolo de orice gluma mi-as dori sa concluzionez la modul cel mai serios aceasta discutie de aici pe de-o parte
si sa aduc in prim plan anumite aspecte legate de duhovnicie, duhovnici si fii duhovnicesti, care apar foarte frecvent in diverse discutii.
Dar imi va trebui putin timp ca s-o fac la modul serios.
Cu permisiunea parintelui poate voi pune niste comentarii si aici pe blog, dupa ce voi fi lucrat materialele respective.
Intre timp vreau sa te intreb ceva. Zici tu:
Nici sfintii din ceruri nu pot dezlega pacatele celor din viata.
Stii care sfant, trecut la cele vesnice fiind, a sters pur si simplu, prin minune, pacatele unei femei care venise cu toate pacatele ei scrise pe o foaie de hartie, ca sa se roage la trupul neinsufletit la sfantului s-o dezlege si s-o ierte de aceste pacate?
32.
Florin M. | martie 23, 2009 la 6:31 pm
Manuela, inteleg ca te referi la mine cu intrebarea aceea.
Stiu de care sfant e vorba, insa acea intamplare reala este putin diferita de ceea ce ai prezentat tu (vezi pe larg aici, desi sunt sigur ca ai citit-o: http://www.ortodoxism.ro/proloagele/ianuarie/Proloage01Ian.shtml minunea despre femeia cea pacatoasa).
Este vorba de Sf. Vasile cel Mare si intamplarea, de fapt, a fost cam asa: femeia, care a realizat pacatosenia ei, a scris toate pacatele pe hartie (dupa cum ne este recomandat sa procedam si in indreptarele de spovedanie de astazi) si s-a dus la Sf. Vasile, pe atunci arhiepiscop (deci un preot de rang mai inalt). El a „vazut” starea femeii de (po)cainta si s-a rugat Domnului sa-i ierte pacatele, si i-au fost iertate cu o exceptie, unul singur, mai mare. Pentru acest pacat a trimis-o la Sf. Efrem Sirul, in pustie, ea a ajuns acolo iar acela i-a spus ca de fapt tot Sf. Vasile putea sa o dezlege de acel pacat, asa cum o dezlegase si de celelalte.
De ce nu ii fusese iertat acel pacat, te intreb? Si iti raspund: pentru ca ea nu realizase inca gravitatea lui, nu se pocaise indeajuns. Un alt raspuns este ca ea trebuia sa faca un canon pentru acel pacat si pentru asta a trimis-o pana la Sf. Efrem, in pustie.
Cand femeia s-a intors la Arhiepiscopul Vasile, acesta murise si era era condus catre cimitir de comunitate.
In acel moment, fiindu-i frica sa nu ramana cu acel pacat neiertat, s-a pocait, a strigat „cu multa tanguire” catre sfant si catre tot poporul. Si i s-a iertat si pacatul acela mare.
Dar pacatul nu i-a fost iertat de sfant de dupa moarte, ci iertarea i-a dat-o Domnul in momentul acela pentru ca si-a facut canonul si a realizat gravitatea pacatului, ajungand la pocainta adevarata. Sfantul, in calitatea sa de preot, s-a rugat Domnului asa cum se roaga fiecare preot la sfarsitul spovedaniei, insa iertarea nu vine instant, ci vine odata cu pocainta, cu renuntarea la pacat. Pentru asta este si canonul dat pentru unele pacate. Cand ea s-a pocait, i s-a iertat pacatul.
As vrea sa-mi spui parerea ta si poate ne spune si parintele Ciprian, daca ii dai voie 🙂
Acum, referitor la duhovnici, ucenici s.a. Nu stiu despre ce exagerari vorbesti tu, dar citeste la parintele Cleopa, la altii, ce spun ei despre relatia duhovnic-ucenic si peste tot vei vedea ceva comun: ascultarea de duhovnic.
Bineinteles ca si duhovnicul invata de la ucenicul sau, chiar si din gresalele acestuia, dar raportul este altul. Altfel se raporteaza duhovnicul la ucenic. Asa cum este si relatia copil-parinte si parinte-copil (vorbim de relatia in Hristos, bineinteles).
Aceia de care spui tu ca sunt confuzi sunt multi, dar nu sunt reprezentativi. Nu cantitatea (numarul) conteaza. Daca cei mai multi crestini sunt confuzi in a avea o parere clara despre rolul duhovnicului, nu inseamna ca duhovnicii nu sunt la inaltimea la care sunt situati de catre aceia.
Eu nu sunt confuz deloc, desi inteleg ca faci unele aluzii la faptul ca as fi. Nu vreau sa ma laud, nu pretind ca detin adevarul absolut, dar in aceasta discutie am intrat avand suportul duhovnicului meu. Oare tu cu cine te sfatuiesti? (Bineinteles, si eu am prieteni, familie etc.)
Doamne ajuta!
33.
manuela | martie 27, 2009 la 8:33 am
Paiinte Ciprian, Florin va salut. Am ajuns intr-un punct foarte bun de discutie la comentariul 31, unde, dupa ce eu il intrebasem pe Florin despre minunea Sfantului Vasile cel Mare cu femeia cea pacatoasa careia ii era rusine sa-si spovedeasca pacatele, si se gandea cum va sti ea ca va primi Dumnezeu pocainta ei. Asa ca le-a scris pe o foaie si a pecetluit foaia, dupa care s-a dus cu ele la renumitul Sfantul Vasile.
Florin a dat si o interpretare a celor relatate in respectiva minune. Eu intr-adevar, in comentariul 30, am formulat destul de inexact intrebarea. Vroisem sa scot in evidenta mai mult acea stergere de pe mhartia cu pacate petrecuta dupa trecerea din aceasta viata a Sfantului Vasile. Florin a semnalat formularea inexacta, si intr-adevar se cade sa luam in considerare intamplarea in intregime, care a inceput in timpul vietii Sfantului, si s-a continuat dupa trecerea sa la cele vesnice.
In primul rand ma bucur ca Florin a fost, pana aici, un partener de discutie care s-a implicat consecvent . Spaer sa fie si in continuare, si ce bine ar fi sa mai fie si altii (exclud aici pe parintele care e autorul blogului, ma refer la audienta blogului). Repet, mi se pare excelent punctul de discutie in care am ajuns, si anume minunea Sfantului Vasile, pentru ca e de un real interes duhovnicesc, si se pot trage invataturi de folos privind pocainta, pacatul, iertarea pacatelor, epitimiile (canoanele) si ajutorul sfintilor. Si imi pare bine ca Florin a facut un pas inainte si s-a ostenit sa vina si cu o interpretare.
34.
manuela | martie 27, 2009 la 9:14 am
Florin imi zici, cuprivire la interpretare ce ai dat-o minunii Sfantului Vasile cu femeia cea pacatoasa As vrea sa-mi spui parerea ta si poate ne spune si parintele Ciprian, daca ii dai voie
Privind minunea Sfantului Vasile, in acest moment sigur ca am o anumita intelegere a acestei minuni. Sfantul Vasile e proeminent, imi marcheaza propriul crestinism ca sa zic asa. Insa n-as putea sa afirm ca intelegerea mea din acest moment e perfecta. Dar as putea sa spun din start ca difera „pe ici pe colo” de interpretarea scrisa de tine. De exemplu la tine nu reiese clar minunea sfantului, „mana” Sfantului Vasile implicata in toata tarasenia.
, apoi:
Eu nu sunt confuz deloc, desi inteleg ca faci unele aluzii la faptul ca as fi. Nu vreau sa ma laud, nu pretind ca detin adevarul absolut, dar in aceasta discutie am intrat avand suportul duhovnicului meu. Oare tu cu cine te sfatuiesti? (Bineinteles, si eu am prieteni, familie etc.)
Florin, in cele ce le-am mai spus pe-aici nu era nici o aluzie ca ai fi tu personal confuz.
Mi se pare excelent ca ai luat discutia in serios si participi la ea cu concursul duhovnicului tau (deci vezi parinte Ciprian ca, chiar de sfintia ta lipsesti, avem asistenta duhovniceasca:). Si doar pentru ca vreau sa inteleg cu claritate tot ce se discuta, vreau sa te intreb ce inseamna acest suport pe care il mentionezi, mai precis:
interpretarea minunii Sfantului Vasile ai lamurit-o cu duhovnicul tau?,
duhovnicul tau citeste si el blogul si iti spune punctul sau de vedere? sau cum se desfasoara lucrurile, si cum intervine suportul duhovnicului?
Nici unul dintre noi nu trebuie sa ne laudam desigur, si nici nu cred ca o face cineva din aceasta discutie.
Pe de alta parte consider ca orice crestin adevarat trebuie sa fie constient ca detine adevarul absolut: Iisus Hristos: „Eu sunt calea, Adevarul si viata”. Ca altfel e de rau. Mie mi se pare ca nu TEORIA CONSPIRATIEI face ravagii si e cu adevarat periculoasa, ci TEORIA RELATIVITATII: „adevarul e relativ, nimeni nu detine adevarul absolut”.
Ba crestinii detin adevarul absolut, pe Hristos Dumnezeu, care S-a intrupat. Mai adevar si mai absolut decat Dumnezeu care S-a si intrupat nu exista.
Treaba asta cu adevarul relativ e devastatoare.
Sigur ca tu probabil ai vrut sa zici ca nu pretinzi ca esti perfect in ceea ce priveste intelegerea si invatatura teologica pe care o ai. Dar asta e alta treaba. Adevarul il detine orice crestin traitor mai invatat sau deloc invatat. Si acela e Hristos. Si de aceea evident e indicat sa avem Sfatuitori. Ramane sa vedem cine trebuie sa fie toti acesti sfatuitori.
Eu precum mi-ai cerut, am sa incerc sa vin si eu cu o referire la aceasta minune. Nu cu o parere. E bine sa evitam parerile, si sa ne documentam bine, si sa ajungem la o intelegere cat mai profunda si exacta a lucrurile, ca sa nu vorbim fara sa stim cum stau lucrurile. Pentru ca sunt multi care isi dau cu parerea (in toate domeniile), fara o baza si fara argumente serioase.
Sigur ca nu o sa ma sfatuiesc cu familia si prietenii. O sa incerc, in privinta unei intelegeri cat mai bune a acestei minuni, sa fac apel la niste profesori universitari de teologie, care eventual sa-mi recomande si mo bibliografie unde as putea citi mai mult, si sa pot veni cu o interpretare cat mai buna a minunii si aspectelor duhovnicesti ce reies de aici.
35.
manuela | martie 27, 2009 la 10:09 am
Si bineinteles, sa nu uitam rugaciunea la Sfantul Vasile cel Mare. Cand vrem sa intelegem invatatura, minunile din viata unui sfant, cred ca se impune sa il rugam cu evlavie pe sfant sa ne ajute, sa nui uitam sa mergem la icoana sfantului sa ne adresam lui, sa avem icoana lui pe masa de lucru. Pai nu?
Toti elevii, studentii, specialistii, profesorii care studiaza litere, filosofie, filolofgie, stiintele comunicarii etc. ar trebui sa si-l ia ajutor pe „magisterul artelor frumoase”, pe calauza tinerilor pe calea intelepciunii lumesti care ar trebui sa ne duca spre intelepciunea si frumusetea cea de sus. Dar nu pe toti ii duce in sus. Unii (cam multi) se cam impotmolesc in „aceasta intelepciune de aici”, nu mai vad dincolo de ea, nu mai vad pe Ziditor in zidire, li se intepeneste ochiul in forme, culori, bitzi chiar. Daca nu-l iau ajutor pe Sfantul Vasile…
Chiar suntem sfatuititi de sfdintii parinti: „Nimeni nu poate accede la intelegerea invataturii despre Sfanta Treime fara sa ceara ajutor si sa faca rugaciune la Sfintii Trei Ierarhi”. Nu se poate altfel. Gresesc cu ceva parinte? De-abia prin rugaciune la ei incepi parca sa mai intelegi ceva….
Incepusei parinte intr-o emisiune, anul trecut, sa vorbesti cu invitatul despre: „De ce e important pentru noi, ca crestini, ortodocsi daca vreti, sa stim si sa intelegem invatatura despre Sfanta Treime”. A dat telefon in acea emisiune si un domn adventist, si a intrat in discutie. Din acea emisiune nu s-a inteles clar pana la urma niste concluzii despre importanta acestei invataturi. M-a surprins placut ca cei de alte confesiuni se uita cu interes si in alte ograzi. Era momentul sa „punctati mai cu nerv” si spre aceasta audienta. Dar fara o strategie de comunicare mai elaborata, prin care sa luati in calcul toate tipurile de audienta nu o sa reusiti prea multe. Ca aia e. Si Sfantul Vasile inainte sa scrie Hexaimeronul, se gandea :”Mai, cum sa dau eu oamenilor alti ochi, cu care sa-l vada pe Ziditor” caci oamenii cam uitasera de Dumnezeu, iar Sfantul Vasile, prin conferintele pe care le tinea, vroia sa le redirtectioneze ochii spre cele dumnezeiesti.
36.
pr. ciprian | martie 27, 2009 la 7:16 pm
De pe banca de rezerve, reintru si eu in joc, prima data rugandu-va de iertare pentru ca am lipsit un pic. Desi nu am mai intervenit, am urmarit cu viu interes discutia si ma bucura faptul ca fiecare dovedim ca miscam, ca suntem interesati de clarificarea unor situatii duhovnicesti, prilej oferit acum de aceasta problematica a numarurui numelui fiarei.
Cred ca demersul tau, Florin, pe care l-ai semnalat tu, Manuela, e intr-adevar bun.
Trebuie sa ne concentram pe cele cu adevarat duhovnicesti, pe invataturile de credinta, desi intr-un fel ne distragem astfel atentia de la grija fata de aceasta ispita a democratiei unora, adica a celor care accepta fara nici o rezerva pe cel rau, fie si sub forma aceasta mai neinsemnata de cod de bare sau cip, si care o mai si impun tuturor, daca vor sa traiasca.
Probabil ca parintii din sonod, care ies fregvent in afara, sunt influentati pe moment de aceasta necesitate a cercetarii turmei plecata la munca si la studii, dar asta nu inseamna ca si-au spus ultimul cuvant, care cred ca va fi total opus.
Invatatura despre Sfanta Treime, draga mea, este intr-adevar fundamentala, dar nu poate fi discutata cu orice invitat si nu pot eu sa-i pun cuvintele in gura, ci doar pot sa-l provoc, sa-l indemn sa surprinda si alte aspecte ale temei respective. Nu sunt X, sa invit o droaie de oameni, ca sa ma auda pe mine vorbind!
La emisiune o sa vezi alta fata, dar probabil ca dupa Sfintele Sarbatori, desi am incercat sa o repornim si acum si din mai multe motive nu am putut.
Astept cu tot dragul si alte sugestii mai concrete. Ba repun pe tapet invitatia de a realiza o emisiune impreuna, poate chiar sa fi „Cristoiul” meu de acolo, invitatul meu permanet. Ce zici? La prima editie poate ni se altura si Florin, ca un tatic interesat de viitorul duhovnicesc al familiei sale, cam rar astazi! Ganditi-va!
Cat despre discutia despre cip, este bine sa nu ajungem ca in acea pilda pe care eu am auzit-o de la Parintele Teofil Paraian; erau doi frati monahi de se intelegeau minunat; si cel rau s-a aratat unuia ca cioara, iar celuilalt ca porumbel; ei au inceput sa se certe pe ceea ce credeau ca vad, pana s-au si batut; revenindu-si, au spus: „Mai, nu era nici cioara, nici porumbel, ci era uratorul binelui, care a vrut sa ne desparta pe noi.”
Faptul ca atatia parinti duhovnicesti, cu atatia ani de rugaciune si lupte cu cel rau, au sezizat ca e ceva periculos in treaba asta, este necesar sa ne dea de gandit! Ei sunt ca un program de calculator, perfectionat din ce in ce, care sesizeaza din ce in ce mai bine si cele mai fine virusuri. De aceea eu inclin sa-i cred!
Cat despre minunea Sfantului Vasile si darul duhovniciei, este clar: Dumnezeu a dat aceasta putere de a lega si dezlega pacatele numai Sfintilor Apostoli si prin ei, urmasilor lor, episcopilor si preotilor ortodocsi. Nu ingerilor, nu calugarilor nehirotoniti, nepreotiti, nu prietenilor, nu oricui, ci doar majoritatii preotilor, si iau aici in calcul faptul ca nu toti sunt si investiti cu harul duhovniciei de la inceput.
37.
manuela | martie 27, 2009 la 5:54 pm
Comentariul 32, parintele Ciprian
1. Daca trebuie sa intervenim asupra gandurilor rele, asa trebuie sa facem si vis-a-vis de tentatiile trupesti. Caci noi suntem si trup, nu numai suflet.
2. De aceea este pacat sa ne tatuam, sa ne punem cercei in urechi (in afara de o pereche discreta in lobii urechilor zic eu, desi canonul o interzice si pe aceea), sa ne tundem nu stiu cum si sa ne vopsim etc. Adica sa intervenim asupra trupului!
3. Deci si chestia cu implantul intra aici.
Potrivit acestui silogism (vezi si http://ro.wikipedia.org/wiki/Silogism), care de altfel e foarte confuz, implantul ar face parte din categoria tentatiilor trupesti”, alaturi de cercei (nu neaparat si alaturi de cei foarte mici:), atentie, implantul e si mai mic decat niste cercei mici din lobul urechilor), vopsitul parului, tunsul nu stiu cum si altele.
E logic asa ceva?
38.
pr. ciprian | martie 27, 2009 la 8:22 pm
Am dorit doar sa-ti spun ca poti vedea chestia cu implantul si ca pe o interventie asupra trupului, daca nu simti ca ar fi ceva diavolesc!
39.
manuela | martie 30, 2009 la 4:39 pm
1.Trebuie sa ne concentram pe cele cu adevarat duhovnicesti, pe invataturile de credinta, desi intr-un fel ne distragem astfel atentia de la ….
Vreau sa va spun o treaba, si asta legat de distrasul atentiei.
Am putea (si e chiar foarte oportun) face o comparatie intre problemele de matematica pe de-o parte, si problemele duhovnicesti si cele de credinta pe de alta (iar problemele acestea din urma presupun, nu-i asa, mai multe domenii interdependente: dogma, morala, spiritualitate).
De altfel astfel de comparatii au fost deja facute de nume cu greutate. (ar fi foarte interesant un eseu pe tema asta, facut cu responsabilitate). Chiar parintele Staniloae, am citit eu pe undeva, desi nu mai stiu exact pe unde, ar fi facut afirmatia ca: „Teologia este mai precisa decat matematica”. Si studiile si opera sa teologica vorbesc de la sine despre logica si capacitatea extraordinara de a gandi conceptual si relational ale parintelui. Sunt multi (chiar persoane cu studii teologice) carora parintele Staniloae li se pare greoi. Exact acesta este motivul pentru care li se pare greoi. Studiile, dogmatica, si chiar lucrarile de meditatie crestina (vezi Iisus Hristos sau Restaurarea omului) nu-s o joaca pentru oricine. Nu-s lecturi de vacanta, sunt tratate serioase bazate pe o capacitate de abstractie, relationare si sinteza deosebite, precum si o mare capacitate de organizare si exprimare a informatiei. Desigur, ca harul preotiei, viata curata si daruita lui Hristos in Liturghie si dupa Liturghie, faptul ca nu scria altfel decat cu rugaciune si cu icoana lui Hristos deasupra, sunt aspecte esentiale, acestea potentand si amplificand decisiv aceasta capacitate intelectuala de care vorbim, in directia punerii lor in slujba lui Dumnezeu, si in slujba teologiei si a oamenilor pana la urma. Harul nu a substituit, ci a potentat aceasta capacitate intelectuala deosebita, pe care desigur parintele si-a dezvoltat-o cu toata seriozitatea prin mul studiu (ca si la Sfintii Parinti capadocieni de altfel, de care tot vorbim). Cineva obisnuit cu tot felul de abstractizari, concepte, relationari, demonstratii etc. au un atu in plus pentru a accesa o opera teologica precum cea a parintelui Staniloae. (desigur ca daca nu-l au pe Hristos, nu cred in Hristos, toata matematica din lumea asta nu-i ajuta, pentru ca de fapt asta-i axioma credintei, Sfanta Treime si Iisus Hristos Cel Care a mantuit lumea cea cazuta prin pacat, iar axiomele nu se demonstreaza, sunt daturi de la care pornim)
Am facut un preludiu lung. Comparatia pe care vroiam s-o fac este aceasta:
in matematica (dar si in alte stiinte exacte), atunci cand ai de rezolvat o problema concreta, sa zicem mai dificila, mai deosebita, daca nu esti stapan pe instrumentele pe care le vei folosi in rezolvare: axiomatici, leme, teoreme, rationamente deductive, poti sa bajbai la infinit, poti sa dai solutii aiurea, poti sa vii cu tot felul de sofisme, poti sa faci tot felul de echivalente care n-au nici o treaba cu nimic, si asa mai departe.
Ei, si-atunci, te intorci, incepi sa studiezi cu atentie axiomatici, leme, teoreme, incepi sa vezi cum cele mai mici detalii conteaza, incepi sa inveti sa faci tot felul de relationari complexe dar si corecte si asa mai departe. Ori, a te intoarce si a te ocupa cu toate acestea, desi ar parea, la prima vedere o abatere de la problema de rezolvat, sunt de fapt cheia ta pentru a deveni abil in rezolvarea problemei, si nu numai a unei probleme, ci in a deveni abil in a rezolva cu precizie, siguranta si eleganta nu numai acea problema, ci si orice alta problema. Nu se poate fara aceasta pregatire.
In problemele duhovnicesti, si in problemele de credinta, cu cat devenim mai stapani pe bazele pe care se sprijina rezolvarea acestor probleme, cu atat punctam mai rapid si mai precis spre solutii. De asta zic ca nu e o distragere a atentiei, ci o pregatire mai atenta si mai riguroasa pentru a puncta spre adevaratele solutii avand o siguranta (inclusiv spre aceasta cu implanturile).
Reperele crestinilor, reperele ortodoxiei, spatiul in care il aflam si ne miscam spre adevaratul Dumnezeu, (care este, intr-adevar Dumnezeul tuturor oamenilor, caci El i-a creat si ii tine pe toti, dar nu este Dumnezeul tuturor religiilor, caci n-a creat El toate religiile existente, asa cum mai auzim),
acest spatiu ziceam este foarte bine definit de teologie (teologia ortodoxa) prin 3 repere care se intrepatrund unul cu altul si nu poate fi considerat vreunul fara celelalte doua:
BISERICA, SFANTA SCRIPTURA, SFANTA TRADITIE.
Parintele Staniloae in studiile sale reuseste sa prezinte fara echivoc acest aspecte legate de imbinarea indivizibila a celor trei „spatii si repere”.
Deci nici singura scriptura, nici singur duhovnicul, nici singura credinta, si lista poate continua. Cine-si bazeaza viata lui spirituala doar pe un anume duhovnic, si nu mai face comparatia cu elementele disponibile in spatiul ortodoxiei bine delimitat de care vorbeam, risca. La fel ca ca cei ce se bazeaza doar pe scriptura, doar pe credinta, etc…Duhovnicul nu e infailibil…poate sa greseasca…sunt sfinti in calendar care au avut greseli dogmatice… (Sfantul Iustin Martirul nu?)…il cinstim ca sfant…dar stim ca invatatura lui nu e infailibila, si ne bazam pe ceea ce e cu adevarat infailibil, avem azi in Sfanta Traditie si Biserica (care au evoluat, nu? intre timp).
Deci infailibilitatea in ceea ce priveste orice solutie a oricarei probleme duhovnicesti si de credinta o avem aici, in toate „axiomele, lemele, teoremele, logicile…” aflate in framantatura unica: Biserica+Sfanta Scriptura+Sfanta Traditie. Cine crede ca absolut toate solutiile le are la duhovnic si ca acesta e infailibil, traieste cam in inselare, si contrazice chiar ceea ce ne arata si demonsdtreaza teologia ortodoxa in 2000 de ani.
Nimeni altul decat un duhovnic nu ne poate dezlega pacatele, dar pacatele trebuie sa i le spunem noi, pentru asta trebuie sa stim ce este pacatul, care sunt pacatele, care sunt patimile cu mare precizie…ca nu putem stabili pacatele asa dupa ureche. Acelasi lucru intr-un context poate fi un pacat, in alt context poate deveni chiar o virtute.
Cati duhovnici isi invata fiii duhovnicesti cum pot scapa de o patima inlocuind-o cu o virtute. Te-ai spovedfit, nu mai fa, larevedere…
De asemenea, aud uneori, cum in probleme dogmatice, in care unii spun una si altii alta, i se recomanda omului: intreba-ti duhovnicul, si cum iti spune el…Dar daca duhovnicul nu e bun la dogmatica (chia Sfintia ta ai spus ca nu cu orice invitat preot poti aborda problema Sfintei Treimi). De ce sa nu se adreseze omul, chiar daca are un duhovnic oarecare, unui profesor de dogmatica recunoscut ca foarte bun. Cu ce incalca ascultarea de duhovnic in situatia asta. Ba mi se pare chiar mai recomandat ca daca duhovnicul personal nu stie sa explice bine si pe inteles probleme dogmatice, omul sa vorbeasca cu altii care se pricep…ca de-aia avem spatiul acesta: Sfanta Traditie, Biserica, Sfanta Scriptura cu tot ce avem inclus aici. Nu putem sa punem semnul echivalent intre acestea si duhovnic nu? Are locul si rostul lui precis dar sa nu-l facem echivalent cu intreg universul nostru crestin ortodox.
De-asta am sugerat sa studiem bine bazele dogmatice, duhovnicesti, morale, mistice (care sunt interdependente) etc. pe care sta ortodoxia noastra, si apoi putem sa evaluam diverse probleme si provocari care apar, si sa indicam bazat si cu siguranta solutiile. Si in acest demers sa nu neglijam logica.
40.
Florin M | martie 30, 2009 la 9:58 pm
Draga Manuela, am citit ce ai scris mai sus (iti place sa scrii, nu gluma!) si cred ca faci niste confuzii grave.
Altfel spus, ce parere crezi ca avea pr. Staniloae despre parinti precum Iustin Parvu, Cleopa Ilie, Arsenie Papacioc?
Nu ti se pare logic, deci, ca deasupra ratiunii, credinta se afla in inima? Cum vorbeste Dumnezeu omului? Cumva organul cu care il percepi pe Domnul este creierul, acea parte a mintii rationala, aceeasi pe care o folosesti la socotit? Aceasta este partea cu care te rogi? Aceasta este partea cu care iubesti? Pentru ca, de fapt, sunt una si aceeasi. Inima.
Stiu, nu-ti place lipsa de argumente, dar ce argumente ai adus tu pana acum, in afara de jocuri, presupuneri, de o imaginatie foarte bogata?
Lasi ideile neterminate… Ce ai vrut sa spui cand m-ai intrebat despre minunea Sf. Vasile? Ce anume te interesa? Cumva sa-mi demonstrezi mie, unui nimeni, ca se pot ierta pacatele dupa moarte? Ei, bine, aceea este exceptia care confirma regula. Numai duhovnicii pot ierta pacatele, cu putere de sus.
Aceeasi Putere Care ii poate indruma pe unii (chiar din lume) care sunt foarte induhovniciti/smeriti sa interpreteze anumite semne, sa aiba darul inainte vederii.
De ce ocolesti atata, spune mai pe sleau.
Chiar sunt curios unde vrei sa ajungi, dar nu urmezi nici un fir…
Iarta-ma, dar chiar am nevoie sa fii mai directa.
41.
pr. ciprian | martie 31, 2009 la 1:36 pm
Duhovnicul nu este infailibil pentru ca este si el om si poate gresi (acesta este si motivul pentru care doctrina despre infailibilitatea papei este o erezie). De accea, cand nu suntem multumiti de lamuririle unuia, putem sa mergem sa consultam si pe altul sau chiar sa ne schimbam duhovnicul.
Important este sa avem unul, unul bun, ca daca nu e instructorul bun, soferul ia carnetul pe spaga sau nu-l ia deloc.
Orice idee trebuie exprimata si intr-un context, dar amanuntele pot incurca atunci cand sunt prea numeroase ori divagante.
Ma gandeam, daca acum ar incepe unii sa foloseasca epitrahilul preotesc drept element de vestimentatie la moda, de exemplu, as lua atitudine fara echivoc. Poate ca si tu, Manule, gandesti asa, la treaba cu cipurile, dat fiind faptul ca face parte din zona ta de actiune unde ai pus pasiune.
P.S. Duhovnicul meu nu cred ca mai este la curent cu ultimele desfasurari ale discutiei de aici, pentru ca este cam ocupat, dar wordpressul vad ca le admite, fara sa le mai treaca prin acordul meu. Probabil ca au sesizat frecventa raspunsurilor.
42.
manuela | aprilie 7, 2009 la 3:15 pm
Scrisul pe blog
Cu mare intarziere (a trecut deja o saptamana de la ultimul comentariu, care a fost al parintelui Ciprian) vin si incerc sa-mi aduc contributia la discutie, cu comentariile care consider ca se impun, cu raspunsurile la intrebarile care mi s-au adresat, eventual.
Si incerc, ca de fiecare data, sa fac aceasta cat mai responsabil. Consider ca aceasta este modalitatea optima de a „folosi” un blog, atat de catre autor, cat si de cititori, care astfel nu raman numai cititori, ci devin chiar colaboratori as putea zice (insa asta depinde de seriozitatea tuturora).
Poate ca ar trebui (adica cu siguranta ar trebui) folosit si pe (orice) blog un cod de comportament.
Ma gandesc in primul rand la a nu-ti lasa partenerii de discutie, sau pe cititori, intr-o prea lunga asteptare, sau a incerca sa raspunzi la tot ce esti intrebat, sau tot ceea ce ceilalti asteapta de la tine, fie din postura de autor, fie din postura de cititor/comentator.
Consider ca intrega informatie, posturile, dar si comentariile, intrebarile, raspunsurile etc. trebuie formulate cat mai clar, cat mai corect si cat mai complet. Cel putin aceste criterii sunt necesare daca vrem sa rezulte o informatie de calitate, pe care toata lumea s-o parcurga cu usurinta, si sa reuseasca sa invete, sa se informeze, sa inteleaga ceva. Ori in asta ne aducem cu totii contributia, atat autorul sau autorii unui blog, dar si comentatorii.
Si aici ma gandesc ca, atunci cand nu esti in masura sa dai un raspuns formulat intr-o maniera corespunzatoare: clara, corecta, completa, sigur ca e preferabil sa astepti pana poti sa o faci.
Probabil ca fiecare participant serios ar trebui sa anunte, sa previna intr-un fel pe ceilalti privitori la aspecte care „nu se vad” pe blog, cum ar fi: cand apare, cand dispare, cat dureaza pana da un raspuns la ce a fost intrebat, etc.
De aceea imi pare rau pentru intarziere. Am intrat saptamana trecuta si mi-am facut un print la toata discutia ca sa o pot citi cu mare atentie (mi s-a parut intr-un fel de bun simt sa faca asa), dar imi pare rau ca n-am lasat un mesaj ceva.
Aici ma gandesc ca si sfintia ta parinte, cand te-am intrebat eu de parul preotului, puteai sa anunti ca vei studia canoanele si vei scrie un post. Am crezut ca nici n-ai vazut intrebarea, ca n-ai mai raspuns in nici un fel.
De asemenea spui sfintia ta ca „repui pe tapet invitatia in legatura cu emisiunea”. Chiar m-am uitat unde a fost facuta prima data, si chiar nu vad.
43.
pr. ciprian | aprilie 9, 2009 la 4:52 pm
Dragii mei, eu sunt un om care m-am obisnuit sa vorbesc si sa raspund cat se poate de concis, si asta imi dau seama acum ca poate afecta intelegerea unor idei exprimate in postarile anterioare, pentru care va cer supus iertare. Voi cauta sa fiu mai atent la si la acest aspect.
Cat despre barba preotului, eu aveam deja rapsunsul pe care l-am dat de curand, dar nu ajunsesem la un exemplar din Pravila cea Mare. Cum nu am ajuns sa dau de unul nici acum, am postat treaba ca sa fie lamurita mai bine. Initial, eu am spun ca este vorba de chipul Mantuitorului dupa care ne ghidam in aceasta chestiune si dupa faptul ca parul si barba lunga denota atentia principala care trebuie acordata sufletului, nu aspectului exterior.
Invers de cum e la cipurile astea, despre care se zice de partizani ca nu afecteaza sufletul ceva exterior, ceva trupesc, de parca desfraul de pilda e doar al trupului si sufletul ramane boboc.
In ceea ce priveste emisiunea, am vazut si eu acum ca nu te-am mai invitat. Te rog sa ma ierti, dar am trait cu aceasta impresie, poate pentru ca am in cap de mult sa o fac. Ea ramane valabila, daca vrei sa o punem in practica. Chiar m-ar bucura aceasta colaborare, dar tot neremunerata, ca si discutia noastra de aici, pentru ca vezi lucurile si din alte uncghuri decat mine, astfel aducand un plus explicatiilor din platou.
Chiar ma gandesc la o emisiune concluzie a discutiilor noastre, in trei, din care sa se foloseasca si altii. Ce ziceti?
Revenind la cipuri, cineva mi-a spus ca nu vrea sa se mai casatoreasca si sa aiba copii, daca vin vremurile astea! I-am explicat bineinteles ca nu scrie nicaieri in Sfanta Scriptura sa abandonam viata si sa asteptam sfarsitul, ci doar sa fim pregatiti, adica drepti in toate si curati. Unii isi pun problema mai hotarat ca noi, si e foarte bine ca ne straduim si noi sa intoarcem acesta situatie pe cat mai multe fete. Doamne ajuta!
P.S. Ma confermez si eu si va spun, ca e posibil sa am un program din ce in ce mai incarcat si sa postez mai rar, pentru ca mi se va da in administrare o bisericuta fara parohie din Campulung, Biserica Muzeul Fundeni, unde probabil ca o sa incep sa slujesc zilnic.
44.
Florin M. | aprilie 7, 2009 la 3:48 pm
Manuela, ma bag si eu…
Crezi ca intrebarile mele pt tine au fost destul de clar formulate? Pentru ca n-am vazut nici o aluzie la ele. Merci.
45.
manuela | aprilie 7, 2009 la 4:27 pm
Firele discutiei
In comentariul 40, Florin ma apostrofeaza zdravan:
Chiar sunt curios unde vrei sa ajungi, dar nu urmezi nici un fir…
Florin, parinte, adevarul e ca discutia asta este o discutie mai complexa, care are si impune mai multe fire, nu unul singur , si ar trebui urmarite fiecare in mod distinct si cu atentie, ca sa sporim claritatea celor ce le discutam.
Altfel, suntem obligati de abordarea diverselor aspecte ale discutiei sa sarim de la una la alta si sa para ca discutia nu are nici un fir si nici o coerenta de fapt.
De aceea, luand la modul foarte critic aprecierea ta, ca nu urmez nici un fir, am sa revin (de maine incolo), si am sa incerc sa descalcesc firele (sigur ca ma astept ca o sa am ajutati).
O sa incerc sa concentrez informatia cat mai atomic in comentariile pe care le voi face, sa le pun eventual si un mic titlu cum am facut mai sus.
46.
manuela | aprilie 7, 2009 la 4:31 pm
Da Florin, au fost clare, o sa raspund la ce ramasese de raspuns.
Numai ca nu le am cu directele si crosele.
Cred ca se impune sa comentram mai mult pe marginea la ceea ce s-a spus deja, pentru ca sunt mai multe aspecte care nu se rezolva cu o directa. Revin…
47.
manuela | aprilie 13, 2009 la 10:34 am
Florin, parinte Ciprian
LA MULTI ANI
Ieri au fost Floriile, asa ca ii urez La multi ani buni, in special lui Florin, dar si parintelui Ciprian, desi are un nume cu „cip”:), precum si mie, si tuturor oamenilor.
Sfantul Vasile cel Mare l-a numit pe om „planta cereasca” (preluand de la Platon expresia, cred).
O floare din rai, fiind nestricaciasa, e mai valoroasa decat toate florile de pe acest pamant.
Sufletul omului e mai valoros decat toata lumea aceasta.
Sufletul omului, planta cereasca fiind, e mai valoros decat toate florile din rai, e floare intre flori.
De aceea urez tuturor la multi ani, pentru ca toti suntem sau ar trebui sa devenim flori ceresti.
M-am intrebat de multe ori ce valoare sa aiba florile pe care oamenii le duc in biserici, la icoane. Si am ajuns la concluzia ca cea mai potrivita semnificatie este aceea de sufletele oamenilor. Asa cum florile au forme, culori si miresme din cele mai incantatoare, si sufletele oamenilor trebuie sa se imbrace in darurile minunate si de multe feluri ale Sfantului Duh. Sfantul Duh, unul singur fiind, de la Tatal purcezand, da sufletelor din darurile Sale cele de multe feluri.
M-am gandit apoi si la florile de la inmormantari. Ce valoare si ce semnificatie sa aiba?
Cea mai frumoasa semnificatie pe care eu am gasit-o e aceea, ca la moartea sa, un om sa aiba in jurul sau cat mai multe suflete de copii, tineri, oameni pe care el sa fi contribuit, sa-i fi ajutat sa devina niste flori ale lui Dumnezeu, impodobite cu darurile Sfantului Duh.
Acestea-s cele mai valoroase si mai pretioase flori in fata lui Dumnezeu. Deci sa avem grija de ele, pentru ca de multe ori neglijam aceste flori, le lasam nesadite, neudate, neexpuse la soare. Zac saracutele prin orfelinate, prin familii lipsite de ajutor, prin spitale, si de fapt pretutindeni putem gasi, daca ne uitam atent, flori care trebuie ingrijite.
48.
manuela | aprilie 13, 2009 la 1:46 pm
Evenimente
Floare florilor si zana zanelor ale fratelui nostru Florin Salam a pasit ieri in partea cealalta, lasandu-l pe Florin singur si zguduit de o suferinta care cred ca e de negrait
Ieri s-a petrecut un eveniment foarte trist. Sa fii de piatra sa nu-ti dea lacrimile.
Intr-o zi de Florii, intr-un spital numit Floreasca, floarea florilor lui Florin a parasit aceasta viata de aici.
Impresionata de stire, am dat si eu un search pe net, si am gasit poze cu ei. Un cuplu extraordinar de frumos, ea era o fata foarte frumoasa, si desi ea avea doar 27 de ani, cei doi au si doi copii maricei.
Florin am inteles ca trebuia sa fie la concert ieri, in Bucuresti.
Nu sunt o ascultatoare de manele. Nu sunt nici pe departe vreun fan al manelistilor. Recunosc ca au fost momente, cand vreo frantura de melodie (chiar si de manea) ajunsa in urechile mele in vreo zi grea mi-a descretit fruntea, si poate mi-a usurat chiar apasarea inimii. Poate sa fi fost chiar vocea si vreo melodie cantata de Florin Salam, care debordeaza de energie atunci cand canta.
Pentru acest lucru, chiar daca manele inseamna de mult prea multe ori o dezlantuire a slavirii patimilor urate: bautului, desfraului, petrecerilor urate etc.(asta in afara de alte comentarii ce se aduc pe marginea muzicii si versurilor), as vrea sa pot sa-i mangai si eu urechile si inima lui cu ceva in aceste momente. Daca un om macar cu o frantura de bine te-a mangaiat in viata, binefecatorul tau se numeste, si s-ar cuveni sa-i fii recunoscator pentru asta si sa-i rasplatesti cumva pentru asta.
De aceea, daca as putea, i-as mangaia sufletul spunandu-i despre Sfanta Xenia, pe care moartea sotului ei Andrei a indreptat-o cu totul dinspre slava desarta a acestei lumi spre iubirea de Dumnezeu. Gandul la sotul ei i-a fost toata viata intarire in parcursul lumesc spre sfintenie. „Andrei este viu” spunea sfanta, stiind ca fapta ei buna si lucrarea ei aici pe pamant da mantuire si sotului savarsit din trup (caci se stie ca Taina Casatoriei le da celor doi un singur trup, prin care, prin fapte, se pot sfinti unul pe celalalt, chiar daca celalalt nu mai are trup). „Andrei este viu”, acest gand si iubirea fata de Andrei au intarit-o pe cale, avea o si mai mare motivatie sa lupte, caci sotul ei murise foarte tanar, in timp ce ei duceau o viata imbatata de slava acestei lumi.
De aceea daca as putea, as plange alaturi de el, si i-as spune ca „floarea florilor” lui va fi vie in masura in care el isi va inchina viata, frumusetea si energia lui debordanta lui Dumnezeu, inmultind frumusetea sufletului ei care acum, lipsit de trupul lui dintai, il are inca pe-al lui: „Ca tine cine va fi, iubita noapte si zi…”.
49.
Florin M. | mai 6, 2009 la 10:11 am
Hristos a Inviat!
A inghetat subiectul asta? Nu de alta, dar vine vara, trece anul, trece si 2010 si ajungem in 2011, cand vom fi obligati sa preschimbam buletinili cu noili carti de identitate cu microcip.
Pana la urma, are sau nu, microcipul, 666 in el, ca si cod de citire?
Manuela, spuneai ceva de argumente in de/favoarea acestui lucru. Spuneai ca ai sa revii. Eu te astept 🙂 Multumesc.
50.
pr. ciprian | mai 6, 2009 la 2:42 pm
Adevarat a inviat! Cred ca intra mai rar pe net, pentru ca e mai ocupata! Eu unul cred ca si ea e convinsa de realitatea misculatiilor malefice atasate codului! Dar tot privegherea continua e solutia, pentru ca nu e o problema cand o sa ajungem in fata prigoanei si a mortii, ci cum o sa reactionam de fapt, cum o sa negaseasca momentul! Cu Dumnezeu sau cu lumea?!?
51.
manuela | mai 10, 2009 la 12:50 pm
Hristos a inviat!
Convingerea mea cu privire la codul „electronic” 666 si legatura acestuia cu numarul fiarei mentionat in Apocalipsa, este aceea exprimata deja in exegeza (interpretarea) Apocalipsei pe care o avem astazi, in milenioul 3, in Biserica, de la Sfintii parinti, interpretare pe care au reafirmat-o multi alti parinti imbunatatiti contemporani, printre care si parintele Cleopa.
Redau aici exact cuvintele parintelui Cleopa privtoare la numarul fiarei, 666, pe care le-am gasit chiar pe un link postat de parintele Ciprian sub titlul Sfintii:
„Ce ne puteţi spune despre pecetea lui Antihrist, 666, despre care se vorbeşte în Apocalipsă? ”
„Frate, tu crezi că se ia aşa după slovă, 666? Aceşti trei de şase simbolizează trei patimi cumplite care vor stăpâni lumea în vremea din urmă, şi anume: poftă fără de minte, adică desfrâu şi beţie cum n-a mai fost niciodată pe pământ; închipuire pripită sau imaginaţie pripită, care duce la secte, dezbinări de tot felul, boli sufleteşti, vrăjitorie, deznădejde şi sinucidere; şi al treilea şase înseamnă mânie fără judecată, adică ură între oameni, războaie, răzbunare, crime de tot felul, ceartă şi tulburare între creştini, între părinţi şi copii, aşa cum scrie la Sfânta Evanghelie. Toate aceste patimi, care sunt simbolizate prin cifrele 666, stăpânesc astăzi tot pământul, până când va veni sfârşitul lumii şi judecata de apoi. Atunci fiecare va lua după faptele sale.
Păi voi gândiţi că o să fie o pecete cu cifrele 666?
Prostii! La Apocalipsă, dacă ceri tu 666, eu îţi cer ţie „jivină gândită“ şi „cal galben“ şi „cal roib“ şi „cal negru“ şi „cetatea care naşte“. Cetatea se face femeie şi naşte. Ia să-mi spui tu mie ce-s acelea? Cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu, cele şapte trâmbiţe, ce-s acelea? Păi spune, măi! Cea mai blestemată sectă din lume, care ne ameninţă, este secta iehoviştilor. Ce hule grele aduc ei împotriva dumnezeirii! Ei nu cred în Hristos. Este o sectă politică iudaică, care luptă împotriva creştinismului şi încearcă să atace dogma Preasfintei Treimi, căci despart pe Tatăl de Fiul şi de Sfântul Duh. A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt ? Hristos este Cuvântul Tatălui. A fost vreodată Tatăl fără Duh? Ce spune în Psalmul 12: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor“. A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt sau fără Duh? N-ai văzut la facerea omului? „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră“. Cu cine se sfătuia Tatăl, dacă nu era Fiul şi Duhul Sfânt? N-ai văzut la amestecarea limbilor: „Să ne pogorâm, să le amestecăm limbile“. Sfânta Treime de la început se descoperă în cele mai tainice Scripturi. Deci răul din draci acesta este: poftă fără minte, închipuire pripită şi mânie fără judecată. Asta înseamnă 666! „Şi va veni o sectă la sfârşitul lumii, zice Sfântul Andrei, care nu va face cruce şi le va pune Antihrist pecetea pe mâna dreaptă şi n-o vor ridica la frunte; că fruntea este partea raţională a sufletului, adică mintea“.
Am avut mai demult câteva femei baptiste tocmai de la Abrud-Alba. Două au făcut cruce. De 30 de ani erau baptiste. Una a zis: – Părinte, nu fac cruce!
– Fă cruce!, îi spun.
– Nu fac, nu pot ridica mâna în sus!
-Ţi-a pus diavolul pecetea, de aceea n-o mai ridici! Fă cruce, femeie, şi vei vedea puterea lui Dumnezeu!
– Nu, că nu pot ridica mâna! Şi eu îi iau mâna dreaptă şi-i fac cruce de trei ori pe faţă.
– Văleu! Văleu! Acum am putut-o ridica! Aşa a fugit de la dânsa diavolul care o stăpânea.
– Vai, tare mă simt uşoară!
– Da! Acum s-a dus dracul de pe mâna ta!
Apoi am mărturisit-o şi s-a întors din nou la Biserică. Vedeţi puterea Sfintei Cruci? (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 3)”
52.
manuela | mai 10, 2009 la 1:06 pm
Nu stiu ce s-a intamplat cu link-ul discutia 6! vine 66. Eu nu-l mai gasesc in nici o categorie de pe blog. Am dat un search dupa titlu, sus in dreapta, ca sa-l pot gasi.
In ceea ce ma priveste, n-am inghetat discutia. Asa cum am spus, m-am gandit in tot acest timp cum sa facem sa-i parguim acestei discutii roade duhovnicesti, pe care eu i le vad pana in aceasta etapa doar ca niste muguri de-abia mijiti. (De aceea, pentr cainca nu si-a atins inca maturitatea, eu personal nu am considerat-o potrivita de a o muta pe vizual intr-o emisiune duhovniceasca. Eu consider ca aceasta discutie trebuie „desavarsita” si rodita mai intai aici unde a luat nastere. Dupa aceea mai vedem.)
Si asta exact pentru ca chiar tu Florin esti acela care ai spus, undeva in primele tale comentarii din aceasta discutie, „sper doar sa sporim impreuna in credinta cea dreapta”. Ceea ce mie mi-a placut foarte mult, pentru ca presupune ca ai avut o abordare serioasa si de buna credinta, pentru ca este un spirit si o motivatie de a discuta, pe care nu-l prea intalnim pe multe din blogurile asa zise „ortodoxe”.
53.
Florin M. | mai 10, 2009 la 8:50 pm
Adevarat a Inviat!
Manuela, acel raspuns al Pr. Cleopa este dat unui sectar.
Cred ca daca Pr. Cleopa traia astazi si intrebarea era pusa de un ortodox sincer, ce se ingrijora pentru sine si familia sa, raspunsul parintelui ar fi fost cu totul altul.
In alta ordine de idei, binenteles ca 666 inseamna in primul rand pacatele acestea mari din vremea din urma. Nu neg asta. Si in primul rand fiecare trebuie sa fin preocupati de o viata in Hristos, cat mai aproape de Biserica si de Tainele Sale.
Dar de ce sa contribui eu la desavarsirea unei profetii a Domnului pusa in gura si slova Sf. Ev. Ioan? E o coincidenta prea mare, ca sa neg asta si nu vreau sa pretind, macar, ca nu observ ce se intampla.
54.
manuela | mai 11, 2009 la 12:50 pm
Care crezi Florin ca ar fi fost raspunsul parintelui Cleopa astazi, cand s-a declansat aceasta situatie la noi in tara, cu privire la cipuri si la codul de bare 666? Si pe ce te bazezi cand te gandesti la „acel posibil alt raspuns” al parintelui Cleopa?
55.
Florin M. | mai 11, 2009 la 2:17 pm
Multi spun despre Pr Cleopa ca avea inima de mama. De multe ori plangea cand le vorbea credinciosilor.
Totusi, era aspru si neinduplecat cand era nevoie sa combata vreun rau ascuns, asa cum era sectarismul.
Mai cred ca parintele Cleopa ar fi raspuns la fel ca si batranii nostri duhovnici Iustin si Arsenie (si altii, dar al caror nume nu mi-l amintesc acum). De ce? Pentru ca au fost prigoniti de aceeasi securitate, de acelasi comunism si ar fi „vazut” asemanarea dintre comunism si supravegherea excesiva de astazi, mania asta a oamenilor de a sti tot, de a face rapoarte, sinteze, de a impartii totul pe clase, pe categorii, de a face totaluri si statistici.
De ce mai cred ca raspunsul parintelui ar fi fost altul daca ar fi fost intrebat de catre un ortodox sincer, ingrijorat pt familia sa? Pentru ca cei ce apartin sectelor au un alt mod de a privi Apocalipsa si numarul 666, facand din acesta o obsesie. Parca in SUA, in secolul 19, niste „crestini” s-au imbracat in halate albe si au urcat pe un munte, asteptand sfarsitul, conform unei profetii intelese pe dos.
Spre deosebire de sectari, insa, nu am auzit ca in istoria Bisericii Ortodoxe sa existe un precedent, sa mai fie niste mesaje in genul celor recente, ale Pr. Paisie Aghioritul din Grecia, al Pr. Iustin Parvu etc.
Cred ca si Pr. Cleopa ar fi facut la fel ca cei de mai sus.
56.
Florin M. | mai 11, 2009 la 2:22 pm
Cele de mai sus le-am scris din ce am putut reda acum, cand sunt la serviciu. Insa ar fi, cu siguranta, si alte lucruri care m-ar duce cu gandul la faptul ca si Pr. Cleopa ar fi avut aceasi parere cu Pr. Iustin. Nu mi le pot, insa, aminti pe toate in acelasi timp…
57.
pr. ciprian | mai 13, 2009 la 7:06 am
Insusi Parintele Cleopa, face referire in intrebare despre o eventuala pecetluire diavoleasca pe mana baptistei, care ar opri-o de la inchinare! Nu pot sa cred ca e doar o vorba de o pecetluire a pacatului, pentru ca suntem si trupuri, nu numai suflete, motiv pentru care si pecetluirea fizica este valabila.
58.
manuela | mai 13, 2009 la 7:04 am
Hristos a inviat!
Florin, Imi imaginez ca la serviciu e mai greu sa abordezi lejer scrisul pe un blog:)
Dar vad ca te-ai straduit sa comentezi si textul dar si sa incadrezi putin intr-un anumit context persoana si activitatea parintelui Cleopa. Te-ai straduit sa-ti aduni propriile ideile si gandirea personala intr-o mica expunere.
Tu cam ce ai citit, pana acum, referitor la Apocalipsa Sf. Ap. Ioan si interpretarea Apocalipsei? (sau ce stii ca s-a scris despre asta, chiar daca poate n-ai citit personal?)
Acum referitor si la parintele Cleopa, are 7 carti scrise, cat timp a fost in viata, si apoi mai exista acele brosuri Ne vorbeste Parintele Cleopa, plus diverse inregistrari video. Ce ai apucat sa citesti pana acum din toate acestea?
59.
Florin M. | mai 13, 2009 la 8:35 am
Referitor la Apocalipsa nu ma pot lauda ca am studiat sau ca am citit prea multe. DAR am discutat cu cativa preoti si parerile lor mi s-au parut veridice, justificate. nu neaparat pentru ca au coincis cu ale mele.
Spun asta pentru ca in urma cu cativa ani, cand am citit eu prima data cartea Apocalipsa 13 a ing. Mircea Vlad, am intrebat pe unul dintre acei parinti ce parere are despre asta, daca intr-adevar traim vremurile din urma, daca vin cremurile din urma. raspunsul sau a fost sa nu ma ingrijorez de sfarsitul lumii, pentru ca sfarsitul lumii este de fapt, sfarsitul fiecaruia. Atunci se sfarseste lumea. Mi-a spus sa am rabdare si sa-mi vad de viata mea, sa fiu cat mai aproape de Biserica, de Hristos.
Acelasi parinte, acum, imi spune ca se intampla lucruri grave, ca intr-adevar, pasapoartele biometrice sunt o veriga din lantul pecetluirii despre care se vorbeste in Apocalipsa. Imi spune ca toate coincidentele astea – de ce insista ei asa mult pe 666, de ce se popularizeaza atat de mult cardurile, care devin din ce in ce mai multe, mai variate, unele cu banda magnetica, altele cu cip, unele pt sanatate, altele bancare, altele telefonice, toata tehnologia asta care ajuta, dar in acelasi timp ne mananca din ce in ce mai mult timp si ne rupe pe unii de altii si de Dumnezeu s.a. – toate astea nu sunt intamplatoare.
Cat despre Pr. Cleopa – am citit majoritatea celor scrise dansul, dar cel mai mult l-am inteles atunci cand l-am ascultat si vazut (pe inregistrari). Nici aici nu ma pot lauda, insa – ma ierti, poate in comparatie cu tine nu stiu nimic.
Conteaza, oare, atat de mult cat de citit/invatat este cineva, cate diplome are, atunci cand vine vorba de „deosebirea” vremurilor? Cu rugaciunea cum ramane?
60.
manuela | mai 13, 2009 la 9:09 am
Ai citi si Urcusul duhovnicesc a parintelui Cleopa (un buchet de predici si invataturi de-ale lui, scrise si adunate intr-un volum chiar de parintele personal)? Acolo are mai multe predici (capitole) in care vorbeste despre rugaciunea inimii si a mintii. Puneai tu problema, in comentariul 40, cu ce ne rugam, cu mintea sau cu inima? De fapt ne rugam cu amandoua, adevarata rugaciune atingandu-se atunci cand mintea se coboara in inima (ratiunea se topeste in caldura inimii) si de acolo cheama numele lui Hristos. Parintele a parcurs acest urcus duhovnicesc si a ajuns la aceasta rugaciune launtrica. In cartea asta, Urcus duhovnicesc, vorbeste despre aceasta rugaciune, pe care a practicat-o, dar despre care, din smerenie, vorbeste ca si cum n-ar fi ajuns niciodata la ea. Aceasta carte a scris-o folosindu-se tot timpul de parintii mai vechi sau mai noi, sfintii parinti, care au lasat invatatura despre practicarea adevaratei rugaciuni. Scrierile acestora parinti pentru insusi parintele Cleopa au fost calauza de nedespartit in urcusul duhovnicesc. Chiar daca nu a absolvit o facultate de teologie, parintele Cleopa a avut o cunoastere profunda a teologiei sfintilor parinti, si dogmatica, si morala, pe care parintele a pus-o in practica, a trait-o in viata personala, ajungand sa desavarseasca aceasta traire personala in cei 7 ani de pustnicie, cand fiindu-i si teama de regimul comunist, ceea ce a recunoscut personal, a hotarat sa se retraga in munti. Si precum stim, pana la urma, prin voia lui Dumnezeu a ajuns sa fie invatator si altora, caci lumea dadea buluc la el la Sihastria, iar superiorii lui ierarhici, in frunte cu patriarhul, ii dadeau mereu drept „ascultare” sa mearga sa tina predici in diverse locuri, la diverse praznice. Asa ca ajuns un apostol al neamului nostru. Dar el in orice a spus sau a scris a adus in fata invatatura sfintilor parinti pe care o cunostea profund si o aplicase in viata personala.
61.
manuela | mai 13, 2009 la 9:50 am
Cartea parintelui Cleopa Ilie de care vorbeam se numeste de fapt Urcus spre Inviere (care presupune un urcus duhovnicesc), scuze.
Am ales sa mentionez taman aceasta carte si sa precizez aceste lucruri despre rugaciune pentru ca au aparut in discutie rugaciunea, (despre chiar tu ridicasei mai multe probleme in comentariul 40), si a aparut in discutie insusi un mare traitor in rugaciunea launtrica, parintele Cleopa Ilie, care ne-a lasat si invatatura despre rugaciune.
Acuma, trebuie s-o spunem si s-o recunoastem ca doar oamenii cu adevarat duhovnicesti, capata daruri „peste fire”, peste majoritatea noastra a celor la care traim mai mult pentru cele trupesti decat pentru cele ale sufletului, ale duhului.
Aceste daruri deosebite sunt de fapt darurile Duhului Sfant, pentru ca Duhul Sfant se salasluieste in cel cu adevarat curat, drept si bun, si ii da, precum voieste, din darurile Sale cele de multe feluri (caci darurile Duhului Sfant sunt de multe feluri, si nu toti oamenii duhovnicesti au toti exact aceleasi daruri).
Ai adus vorba de mai multe ori de un dar al deosebirii vremurilor. De fapt, unul dintre darurile Duhului Sfant este darul discernamantului. Cu acest dar un om duhovnicesc deosebeste duhurile, care-s viclene, si un om neduhovnicesc sau neavizat cu usurinta poate lua un duh rau drept un duh bun. De asemenea, tot cu acest dar, al discernamantului, Sfintii Parinti au interpretat Sfanta Scriptura (inclusiv Apocalipsa), interpretare, exegeza, de care noi beneficiem astazi in Biserica Ortodoxa. Chiar daca nu avem darul discernamantului putem deveni macar avizati, ajungand sa cunoastem, prin predici, prin cateheze, prin discutii personale cu duhovnici, profesori, teologi, prin citirea cartilor sfinte, intreaga aceasta invatatura care a putut fi lasata prin darul (darurile) pe care le-au avut de la Dumnezeu parintii care ne-au lasat-o.
Astfel incet, incet incepem sa capatam si noi oarece discernamant. Chiar ne invata parintii duhovnicesti ca orice crestin e bine, e „obligatoriu” chiar, sa ceara in rugaciune de la Dumnezeu darul discernamantului, darul deosebirii duhurilor, caci e esential acest dar ca sa poti inainta duhovniceste. Altfel sta treaba cu darul facerii de minuni, care e o lipsa de smerenie sa-l ceri, recomandarea fiin aceea „Crestine sa ceri sa-ti vezi pacatele, nu sa faci minuni, ca acela e cel mai mare dar, sa-ti vezi pacatele”. Si adevarul este ca de fapt iti vezi pacatele tot atunci cand capeti un dar al discernamantului, ca si pacatele sunt tot legate de patimi si de duhurile rele.
62.
Florin M. | mai 13, 2009 la 10:21 am
Tot Pr. Cleopa spune in „Despre Vise si Vedenii” ca omul nu ajunge la deosebirea duhurilor daca nu are smerenie.
Ca si deosebirea vremurilor, deosebirea duhurilor poate arunca omul in capcana. Atat pentru incepatori in viata duhovniceasca, cat si pentru „avansati” e valabila ASCULTAREA si sfatuirea su duhovnicul. Pentru pastrarea smereniei, insa, de baza este ascultarea, nu interpretarea de catre fiecare, cum il taie capul. Chiar daca a citit el nush cate carti. Repet – nu diploma aduce discernamantul duhovnicesc.
Manuela, Parinte Ciprian, haideti sa incercam sa ajungem la niste… concluzii. In legatura cu titlul articolului, cu apelul Pr. Iustin bineinteles.
63.
pr. ciprian | mai 13, 2009 la 11:05 am
Este greu să formulăm o idee comună, atâta vreme cât părerile sunt diferite! Fără a pune capăt discuţiilor duhovniceşti, PROPUN, totuşi, ca şi concluzie pentru etapa aceasta următorul text: În legătură cu semnificaţia faptului că cipurile biometrice de pe noile acte de identitate, pe lângă problema de constrângere a libertăţii pe care o impun, conţin ca şi cod unic cifra 6 de 3 ori, credem că nici nu este străină de problematica biblică a numărului satanei sau a numărului numelui diavolului, dar nici nu constituie o ruptură totală de Dumnezeu şi Biserica Sa!
(Problema e că şi dacă avem o bluză ruptă un pic nu o purtăm până nu o coasem sau nu o schimbăm, darmite, cu chestia asta! In sine concluzia e un compromis!)
Una mai bună ar suna aşa: În legătură cu semnificaţia faptului că cipurile biometrice de pe noile acte de identitate, pe lângă problema de constrângere a libertăţii pe care o impun, conţin ca şi cod unic cifra 6 de 3 ori, credem că această combinaţie nu este străină de referirea biblică din Revelaţia Sfântului Ioan Teologul la numărul satanei sau la numărul numelui satanei.
64.
manuela | mai 14, 2009 la 2:04 pm
„Ca si deosebirea vremurilor, deosebirea duhurilor poate arunca omul in capcana.”
Nu stiu ce ar insemna exact „deosebirea vremurilor”. Cred ca te referi, Florin, la semnele vremurilor din urma, care sunt: predicarea Evangheliei la toate neamurile, reconstruirea templului de la Ierusalim etc.
Acestea sunt deja mentionate in Apocalipsa si nu e necesar un duh special sa observi in ce masura sunt prezente si implinite astazi, sau nu.
Discernamantul, in care intra si deosebirea duhurilor, tocmai ca fereste omul de capcane. Problema e ca nu prea au toti discernamant duhovnicesc, acesta se dobandeste si prin rugaciune, si prin studiu, si prin viata traita conform poruncilor evanghelice, si prin legatura cu oamenii duhovnicesti (preoti, duhovnici, monahi etc.).
Virtutea smereniei e esentiala pentru obtinerea darurilor Duhului Sfant. DAR CE E SMERENIA? Trebuie sa stim ce e smerenia.
„Pentru pastrarea smereniei, insa, de baza este ascultarea, nu interpretarea de catre fiecare, cum il taie capul. Chiar daca a citit el nush cate carti. Repet – nu diploma aduce discernamantul duhovnicesc.”
Asa e. SMERENIA e legata direct de ASCULTARE.
Tu, Florin, ai adus de multe ori in discutie ascultarea de duhovnic, legat de interpretarea Scripturii, si de cititul cartilor.
S-a amestecat in discutie problema ascultarii, cu problema legata de ascultarea duhovnicilor personali si cu problema ascultarii de .
Trebuie neaparat sa facem mai multe precizari:
Ascultarea imbraca mai multe forme, in functie de context;
trebuie sa facem o distinctie intre ascultarea in cadrul monahismului de ascultarea mirenilor:
-intr-o manastire, monahul asculta in primul rand de superiorii lui, care nu este neaparat preotul monah la care se spovedeste (preotul duhovnic al manastirii); monahul sau monahia asculta de staret(a), daca e vorba de obste, daca e vorba de o organizare de sine, in grupari de 2-3 monahi, asculta de batranul(a) sau monahul mai experimentat caruia i-a fost incredintat; Parintele Cleopa, fiind monah, dar si alti parinti imbunatatiti, s-au referit, cand au vorbit de ascultarea ucenic-duhovnic, in primul rand la aceste raporturi ierarhice chiar in care se afla monahul in monahism. (in acest raport nu se identifica numaidecat preotul duhovnic al manastirii, randuiala manastirii, pravilele o fac totusi superiorii monahilor, nu preotul duhovnic; )
Ori acest raport, sa fim cu bagare de seama, nu se regaseste la mireni. Mireanul poate face parte dintr-o anumita parohie, unde el nu se afla in nici un raport ierarhic cu nimeni, poate merge frecvent in parohia respectiva la slujbe, sau in alte biserici, si poate avea un preot duhovnic, la care se spovedeste, in cu totul alt loc, sau chiar alt oras; pe langa acest preot duhovnic, poate merge, uneori, pentru probleme mai grave, sau chiar pentru binecuvantare, la oameni imbunatatiti duhovniceste, care poate fi preot, cum a fost parintele Cleopa, sau care nu e preot, cum era de exemplu Sfanta Macrina, sora Sfantului Vasile, care era si stareta, la care multi oameni apelau pentru ajutor in problemele lor.
Acuma, in situatia de mai sus, cand cineva merge la slujbe intr-o anumita biserica, si are preot duhovnic in alta parte, cred ca e evident ca interpretarea Scripturii si multe sfaturi duhovnicesti le va auzi chiar de la preotii din parohia sau bisericile unde merge el tot timpul, si va trebui sa faca ascultare de ele nu? ca de aia preotii respectivi le spun cu voce tare, la predica sau cateheza, pentru toata lumea prezenta in biserica la slujba, chiar daca persoana respectiva nu-l are ca preot duhovnic pe nici unul din preotii ce slujesc in biserica respectiva. Si atunci? Daca el are preot duhovnic in alt oras de exemplu, unde merge doar sa se spovedeasca, preotul il intreaba de pacate cand merge sa se spovedeasca. Chiar crezi ca sta la spovedanie sa-i explice Sfanta Scriptura sau Apocalipsa? Ar fi chiar culmea. Mai ales cand e si coada la spovedit. Persoana respectiva tot de la diverse predici si cateheze invata ce inseamna sa fee crestin adevarat si multe lucruri privind viata duhovniceasca, mult mai multe decast stau preotii duhovnici sa explice la spovedania.
Deci trebuie sa fim atenti ca relatia preot duhovnic-credincios nu e aceeasi cu relatia monah ucenic-duhovnic, cand totusi monahul are ca indrumator duhovnicesc chiar un superior al lui, care raspunde de inaintarea lui duhovniceasca (asta in afara de preotul duhovnic care-i spovedeste pe monahi in manastire).
Acuma, la predica, atunci cand se termina slujba, chiar preotul care tine predica poate recomanda anumite lecturi pentru toata lumea prezenta, indiferent daca se spovedesc sau nu la el.
In Biserica ASCULTAREA inseamna in principal si in primul rand ASCULTAREA DE PORUNCILE EVANGHELICE. Asta e ascultarea. De-aia mergem la biserica la slujba, de-aia ajungem sa ne spovedim la un preot, de-aia nu traim necununati si mergem sa ne cununam cand vrem sa ne unim viata cu cineva, de-aia incercam sa facem bine celorlalti etc., pentru ca asta ne cere Hristos, facem ascultare de Evanghelia Dreptatii. Asculta de Evanghelie ca acolo ni se spune ce cere Dumnezeu de la noi. Deci la un preot duhovnic ajngem pentru ca noi facem ascultare de Dumnezeu si Biserica Sa, care asta ne cere. Dupa aceea sigur ca, daca un preot la care ne spovedim ne da un canon, ascultam si de asta, asa cum ascultam de medic cand ne da o reteta pentru o afectiune personala, sau recomandari pentru o viata sanatoasa. Dar stai putin, ca nu sta preotul duhovnic sa-mi explice mie Scriptura de la A la Z, ca eu nu vrea sa ascult ce se predica prin diversele biserici la care merg, sau nu vreau si nu am dragoste sa citesc diverse carti sfinte, care sa-mi sporeasca cunoasterea si intelegerea necesara de a spori duhovniceste.
Pana la urma si preotul duhovnic, si preotii care slujesc si predica in biserici, tot studiind in primul rand au capatat cunoasterea necesara sa ii invete si pe altii. Pentru ca Insusi Dumnezeu a lasat oamerni sfinti si mari: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigorie de Nyssa, fratele Sfantului Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Damaschin, Sfantul Grigorie Palama si multi altii, care au trait in asceza, au fost si extrem de instruiti in diverse stiinte, au fost si episcopi majoritatea, si, traind in dreptate si asceza au deslusi si lamurit pentru intreaga Biserica Sfintele Scripturi, au scris diverse tratate, omilii, diverse scrieri de invatatura, si astfel, dupa voia lui Dumnezeu, prin ei, intreaga Biserica se calauzeste dupa invatatura lor pana in zilele noastre. Ori doar nu crezi ca „inventeaza” preotii azi teologia. Ori doar nu crezi ca a inventat parintele Cleopa ceva din ce a scris si invatat. Parintele Cleopa a fost foarte smerit. Smerenia lui a constat si in aceea ca i-a studiat foarte bine pe Sfintii parinti, pe cand facea ascultare la oi (ca asta avea randuiala la manastire) ca sa inteleaga bine cum poate sa inainteze spre Dumnezeu. Apoi, pentru ca devenise iscusit si in stiinta si in vorba, a primit randuiala sa tina predica mereu pentru toti monahii din manastire. Deci vezi cum primeau fratii invatatura in manastire? Nu numai de la duhovnicul lor superio si de la preotul care-i spovedeste, ci si de la fratele lor Ilie Cleopa, care devenise mai iscusit decat ei in invatatura cea dreapta.
65.
manuela | mai 14, 2009 la 2:08 pm
Parintele Cleopa, in textul de mai sus privitor la Apocalipsa spune adevarul, nu o spune doar asa, ca s-ar adresa unui sectant. Parintele Cleopa nu se juca cu continutul teologic in functie de context. Daca ai citi orice manual de Studiul Noului Testament care se studiaza la Teologie, ai vedea ca acolo se spune la fel, nu e inventia parintelui Cleopa special pt un sectant (666 nu se poate lua nicidecum dupa slova, pentru atunci iti cer „cetatea care naste” etc).
Toti preotii se presupune ca au absolvit Studiul Noului Testament, care cuprinde si Apocalipsa. Nu inteleg de ce s-a facut foarte putin pentru explicarea Apocalipsei oamenilor, cand s-a ivit aceasta confuzie si discutie. M-am uitat si la televizor la tot cxe s-a spus. Am vazut un preot chiar, fiind intrebat de un telespectator si de moderator de treaba asta cu codul 666, a spus ca el nu poate sa dea un raspuns ca nu e specialist pe Apocalipsa, ca e un preot Dragulin care a scos recent o lucrare pe Apocalipsa. Dar cum e posibil? Trebuie sa ai dfoctoratul in exegeza Apocalipsei ca sa poti explica oamenilo aspecte legate de Apocalipsa? Dar ca preot ce faci cand trebuie sa explici la slujbe sau cateheze oamenilor cum e cu Apocalipsa? Le spui ca nu esti specialist?
Asta e marea lipsa, ca nu s-au facut pasi pentru a explica Apocalipsa oamenilor, de catre teologi si preoti.
Asta cu siguranta trebuia spus oamenilor cand ei s-au adresat duhovnicilor sa intrebe, speriati, ce sa faca. (Evident ca nu trebuie o diploma in informatica pentru asta, dar cunoastere teologica, evident, DA).
66.
manuela | mai 14, 2009 la 2:36 pm
Apropo de invitatia la emisiune,cred ca ar fi cu adevarat necesar sa fie initiata o serie de emisiuni pe Apocalipsa, dar nu asa, pe bajbaite, pe pareri, pe „cred ca”, ci cu invitati care „sa stranga” un pic invatatura pe care o avem deja in teologie, de la oameni mari, si expusa sitematic in cel putin 2-3 emisiuni pentru toti crestinii nostri.
Apoi parinte Ciprian, sa nu uitam ca in ceea ce priveste Apocalipsa, care e o carte speciala, e chiar o descoperire facuta de Dumnezeu Sfantului Apostol Ioan, beneficiaza de niste aspecte particulare: a fost redescoperita de Dumnezeu (in vedenie intr-un fel de vis) si unor alti mari sfinti care au trait de la Sfantul Apostol Ioan incoace: Sfantul Nifon, Sfantul Ioan de Kronstadt, nu stiu daca si Sfantul Serafim de Sarov….
Ori avem si relatarile exacte ale vedeniilor acestora, care trebuie coroborate cu textul Apocalipsei si toata exegeza existenta deja in teologie.
Deci alt dar al Duhului Sfant cu care oamenii sfinti au cunoscut mai multe despre Apocalipsa este si darul vedeniei. Acesti sfinti dupa aceea ne-au lasat scris exact ce le-a descoperit Dumnezeu.
Ori azi apelurile astea in urma caror daruri s-au facut? Hai sa fim seriosi si sa vedem lucrurile mari care ni s-au transmis cu privire la Apocalipsa prin oamenii prin care cu adevarat a voit Dumnezeu. Ce dovada serioasa avem ca sunt semn de la Dumnezeu aceste apeluri. Dumnezeu ne-a aratat suficient cam cum ne vorbeste El despre Apocalipsa cand voieste. Numai sa deschidem ochii si urechile si sa intelegem.
67.
Florin M. | mai 14, 2009 la 2:41 pm
Draga Manuela, eu nu spuneam de ascultarea sfaturilor prin modul de „a auzi”, nici prin cel de a urma sfaturile bune.
M-am referit strict la ascultarea de duhovnic, prin duhovnic aici intelegand pe cel la care te marturisesti regulat.
Astazi nu se mai invata in facultatile teologice prea mult in legatura cu Apocalipsa, cu semnele vremurilor, pentru ca astazi este altceva, mult mai important, cu care s-ar cam da cap in cap: ecumenismul, unirea bisericilor, a credintelor, renuntarea la dogme etc. Deci mai bine lasam subiectul asta…
Problema este de cine si cum ascultam?
Fiecare duhovnic vrea mantuirea ucenicului sau si cu foarte mici exceptii, poate fi schimbat.
Acum, daca duhovnicul ii spune cuiva ca Pr. Iustin are dreptate, sa nu-l creada? Bineinteles ca l-a si intrebat, i s-a explicat si ucenicul a inteles. Unii inteleg mai repede, altii au nevoie de mai multe detalii pentru a intelege, pentru a crede.
Dar a crede cuvantul si a cauta argumente este una, iar a iscodi ca sa gasesti contra-argumente, a gandi cineva ca isi poate dori sie-si binele mai mult decat o vrea duhovnicul sau, e grav.
Aceasta e ascultarea de care ziceam eu. Ascultarea (de duhovnic) exista si in lume, nu doar in manastire. Un exemplu – CANONUL. Si alte exemple (Parintele Ciprian stie mai bine). Nu e vorba de ascultare ierarhica lumeasca, ci de o ierarhie duhovniceasca.
Parintele de care ai vb in final (cel care a recomandat lucrarea Pr. Dragulin) probabil ca in momentul acela s-a temut sa spuna ceva gresit, asa ca mai bine a recomandat acea lucrare. Reporterii abia asteapta sa arunce in deradere biserica ortodoxa, ca fiind superficiala, manipulatoare, invechita etc.
Raspunsul Parintelui Ciprian (concluzia sfintiei sale de mai sus) concorda cu altele pe care le-am auzit. Doar ca mai caut dovezi, ca sa imi pot sustine mai bine pozitia.
68.
Florin M. | mai 14, 2009 la 2:49 pm
Acum am vazut ultimul tau comentariu si nu pot sa nu fac ochii mari, vazand ca nu-i stii pe Danion Vasile, conferintele sale, ale Maicii Ecaterina, ale Pr. Ioan Sismanian etc.
Cauta pe internet si gasesti si audio si video.
Daca nu gasesti, iti dau eu linkurile.
Vorbesc ei acolo si de profetiile acelor sfinti, de vedeniile lor.
Poate intelegi dupa aia pe ce se bazeaza Apelul Pr. Iustin.
Doamne ajuta!
69.
manuela | mai 15, 2009 la 12:20 pm
Parinte Ciprian, acum am vazut comentariul 57 al Sfintiei tale. Fiind un raspuns intercalat nici nu-l observasem. Eu comentez aici totusi, ca sa fie mai vizibil.
Ziceai sfintia ta asa:
„Insusi Parintele Cleopa, face referire in intrebare despre o eventuala pecetluire diavoleasca pe mana baptistei, care ar opri-o de la inchinare! Nu pot sa cred ca e doar o vorba de o pecetluire a pacatului, pentru ca suntem si trupuri, nu numai suflete, motiv pentru care si pecetluirea fizica este valabila.”
De obicei un text trebuie sa-l citim cu foarte mare atentie si chiar de mai multe ori ca sa percepem cat mai clar ce se zice acolo, si sa percepem clar nuantele si detaliile. Eu chiar comentariile le citesc de mai multe ori, si de cele mai multe ori recunosc ca mi se schimba frecvent prima impresie, atunci cand recitesc.
Nu mai am primele volume din Ne vorbeste parintele Cleopa, si nu pot sa verific acum, nu stiu daca intrebarea despre Apocalipsa si pecetea 666 a fost pusa de un sectar; eu ma indoiesc de acest aspect.
In raspunsul la intrebare, parintele Cleopa, dupa ce vorbeste despre semnificatia celor 3 numere 6, face o legatura directa intre pacate (diavoli) si secte, facand astfel o legatura directa intre numarul/pecetea antihristica (echivalenta cu cele 3 pacate de o amplitudine nemaintalnita) si de fapt o viitoare secta, care nu se va mai inchina lui Hristos, si se va inchina chiar lui Antihrist personal. Aici pr. Cleopa il citeaza pe Sfantul Andrei:
„Şi va veni o sectă la sfârşitul lumii, zice Sfântul Andrei, care nu va face cruce şi le va pune Antihrist pecetea pe mâna dreaptă şi n-o vor ridica la frunte; că fruntea este partea raţională a sufletului, adică mintea“.
Apoi, ca sa exemplifice concret ce va sa zica aceasta pecetluire, pr. Cleopa face legatura, ia ca reper, chiar sectarismul contemporan (lui si noua). De fapt sectarismul din toate timpurile este o pecetluire antihristica, astfel ca pr. Cleopa arata prin exemplul dat, ca nu e nici o deosebire, in ceea ce priveste pecetluirea, intre sectarismul contemporan lui si secta pomenita de Sf. Andrei care va veni la sfarsitul lumii. Ne arata astfel cum sa privim pecetluirea, aratand ca cei ce se vor inchina lui Antihrist spre sfarsit se vor pecetlui in absolut acelasi mod in care sunt pecetluiti azi toti sectantii, si anume de diavol. E o pecete pe sufletul omenesc care evident ca se manifesta si fizic, in sensul ca nu mai sunt in stare si nu vor chiar sa faca nici cruce, nu mai vor sa faca nici fapte bune. In care e implicat si corpul fizic, nu? ca sa exprimi ce ai in suflet folosesti corpul, nu? de aceea faptele nu se pot face decat atata timp cat esti in trup; si insemnul cu crucea tot cat timp suntem in trup o putem face, cu mana.
Faptul ca spune ca femeia baptista avea mana pecetluita, ne arata clar legatura vointa (componenta sufleteasca) si trup; pecetluirea, ne arata parintele Cleopa in acest exemplu al femeii baptiste, e reprezentata de faptul ca femeia aproape ca isi pierduse vointa proprie in a face cruce, care inseamna de fapt vointa de a se inchina lui Hristos cel cu cruce. Aceasta o anihilase diavolul, o pecetluise (prin simplul fapt ca ea nu l-a mai marturisit pe Hristos), caci prin vointa noastra e pus in miscare trupul nostru. Daca acolo, in vointa, in suflet, caci repet, vointa e una din cele 3 puteri ale sufletului, alaturi de ratiune si simtire, diavolul pune pecete, pentru ca nu ne mai inchinam la Hristos si nu-l mai marturisim pe el, aceasta actioneaza asupra intregii fiinte, inclusiv a corpului, deci putem spune ca pecetea pe vointa e si o pecete fizica, care se manifesta si la nivelul trupului.
In acest text, prin exemplul dat, pr. Cleopa arata clar ca:
-nu e nici o diferenta intre sectarismul din toate timpurile si secta ce va sa vina care se va inchina lui Antihrist, diferenta e doar faptul ca ei se vor inchina direct persoanei antihristice in trup in loc de Hristos; astazi ei se inchina doar duhului antihristic (duhurilor rele) care nu respecta adevarurile de credinta, sperand unii chiar ca vor veni cei 1000 de ani cand alesii lui Hristos vor trai in pace pe pamant cu Hristos; poate chiar si crezand aceasta unii sectanti sau nu, vor zice ca Antihrist e poate Hristos care a venit sa petreaca cu ei.
-nu e nici o diferenta intre pecetluirea de atunci si pecetluirea celor care nu-l marturisesc pe Hristos din toate timpurile (sectanti, inchinatori la idoli in vremurile mai departate de noi etc.), pentru ca pecetea pe minte, pe vointa, se manifesta ca si o pecete pe madularele trupului, care nici ele nu se mai misca spre inchinare, pentru ca asculta de suflet, care e pierdut, e pecetluit de diavol din cauza necredintei si neslujirii lui Hristos.
Prin acestea pr. Cleopa arata ca iese din discutie o pecete in sensul unei tehnologii fizice pusa pe trup, si ca pecetea 666 e pecetea sectarismului de azi care in viitor se va transforma in pecetea lui Antihrist care il vor substitui pe Hristos cu Antihrist.
Si de fapt e aceeasi si cu pecetea care o au deja azi si cei care zic ca Hristos e un spirit evoluat, o reincarnare a nu stiu cui, un simplu profet etc., care si ei il dezbraca astfel pe Hristos de dumnezeirea Lui si de crucea Lui. Mai grav e ca chiar crestini botezati fac lucrul acesta.
70.
manuela | mai 15, 2009 la 3:06 pm
Am uitat sa adaug la acest comentariu, ca si cei care cred ca Hristos e un spirit evoluat, o reincarnare etc., si cei au ajuns sa creada ca crucea pe care o facem ar fi pentru sanatate, pentru ca zic ei, facerea acestui semn pe chipul nostru exterior, trupesc, ar stimula acele cheacre energetice „cheie” de la frunte, buric etc.(am vazut asta in niste emisiuni despre bioenergie, feng shui etc.) si ei de fapt au o pecete antihristica atat sufleteasca, anume pe vointa si minte cat si trupeasca, pe mana, pusa de diavol (de diavoli).
Aceasta pecete cu dublu aspect, sufletesc si fizic, este astfel:
– pecete pe minte si vointa (pe suflet adica), pentru ca mintea lor, indiferent ce le spui, nu vrea sa creada decat in aceste aberatii care nu au nici o legatura cu adevarata credinta si cunoastere despre Hristos si crucea sa reala; pe vointa in sensul ca si-au schimbat vointa astfel incat singura vointa pe care o au este sa-si foloseasca madularele, mainile in scopurile unor gesturi, actiuni bioenergetice zic ei; la fel, vointa lor in ceea ce priveste folosirea lucrurilor sfinte, icoane, cruci etc. in sens feng shui, au ajuns chiar sa purifice si repurifice icoanele, sa le aseze te miri pe unde prin casa dupa niste ritualuri, etc.;
– pecetea pe mana e cauzata direct de pecetea pe vointa, asa cum spuneam si in comentariul anterior, pentru ca mana, madularele sunt controlate direct de vointa noastra, si nu invers (adica vointa de mana); astfel ca, precum ziceam „mana cea pecetluita de vointa cea urat pervetita si ea” acuma face crucea ca sa stimuleze cheakrele energetice, ceea ce numai inchinare in Hristos nu este, ci inchinare lui Antihrist este.
71.
manuela | mai 15, 2009 la 3:16 pm
De fapt, ca sa formulez si mai bine, pecetea pe minte (ratiune) se transforma automat in pecete pe vointa, caci voim precum gandim, iar pecetea pe vointa se traduce automat intr-o pecete pe madularele trupesti (mana sa zicem), caci actionam precum voim.
Am ilustrat asta mai sus printr-un exemplu concret despre facerea crucii cu mana dintr-o ratiune si cu o vointa (acea de a-ti stimula cheakrele) complet straina de crestinism.
72.
manuela | mai 18, 2009 la 7:45 am
PROPUNERE
Florin, chiar te rog sa aduni si sa scrii linkurile pe care te-ai oferit sa mi le dai, referitor la materialele de care ai pomenit (audio, video, conferinte, text scris pe site-uri, bloguri etc.), accesibile pe net sau doar la care se face doar referire pe net poate, cu privire la explicarea Apocalipsei si a diverselor aspecte legate de Apocalipsa. Cred ca sunt mai multe astfel de repere Web unde gasim astfel de materiale. Astfel vom avea ca reper o bibliografie web comuna.
Sper ca esti de acord parinte Ciprian sa faca Florin treaba asta.
Pe de alta parte, ar fi de folos sa „identificam”, sa strangem si alte materiale cu continut teologic (si poate nu numai teologic), care s-au scris de-a lungul timpului privitor la Apocalipsa.
Am mentionat aici o lucrare a pr. Dragulin, de care am auzit si eu, dar nu am gasit-o inca sa o citesc.
Chair si Florin a mentionat lucrarea „Apocalipsa 13” a ing. Mircea Vlad, care l-a facut pe el sa-si puna intrebari si sa se preocupe de problema Apocalipsei.
Mai sunt niste materiale, carti si articole, pe care le-am reperat la biblioteca, si pe care le putem in general gasi prin diverse biblioteci. O sa fac si eu o lista cu ce am reusit eu sa gasesc.
Apoi mai sunt toate aparitiile TV (emisiuni TV) sau presa scrisa (de fapt astazi jurnalismul se practica si pe web) cu privire la problema chipurilor si Apocalipsa.
Hai sa facem impreuna (in trei adica) o documentare cat mai completa pe Apocalipsa pe de o parte, si problema chipurilor pe de alta parte (si tratarea acestei probleme in legatura cu Apocalipsa, asa cum s-a facut aceasta tratare pe diverse media sau alte moduri, de catre diversi factori).
Tu Florin deja ai spus ca strangi dovezi; se vede ca te-ai implicat in problema, n-ai ramas indiferent, precum ai si spus de altfel. Probabil ca ai cautat toate materialele de pe web care au dezbatut problema. Si eu am urmarit cat am putut ce s-a scris si ce s-a spus in legatura cu toate acestea.
Sa facem impreuna un pas mai departe in strangerea dovezilor.
Parinte Ciprian si sfintia sa s-a vazut ca ai urmarit cu interes si alte puncte sau unghiuri de vedere exprimate in aceasta discutie, ti-ai exprimat chiar dorinta de a realiza o emisiune avand la baza aceasta discutie.
Urmand aceasta propunere a mea, care de fapt este si in spiritul la ceea ce ati exprimat si voi deja, putem realiza impreuna o documentare „profesionista” si o analiza pornind de la respectiva documentare
(documentare si analiza pe care partial deja am facut-o, fiecare pe cont propriu, si intr-un mod si stil propriu, dar si impreuna in aceasta discutie).
Putem crea o baza solida si chiar „profesionista” pentru viitoare produse media, adica emisiuni TV sau materiale scrise inclusiv pentru blog.
E unul din sensurile in care eu vad maturizarea de care vorbeam a discutiei noastre.
Un astfel de „insight”, studiu in profunzime asupra problemei, bazat pe o documentare si o analiza (strangere de dovezi cum zice Florin) pe care s-o facem „in echipa”, conjugandu-ne eforturile sa adunam dar mai ales sa perfectionam ceea ce am facut deja pana acum, ne pot duce la o etapa in care sa ne apropiem de tragere unor concluzii cu o adevarata profunzime, substanta, surprinderea multiplelor aspecte implicate in intreaga problematica a chipurilor, dar si o aprofundare a ceea ce este si inseamna Apocalipsa relatata de Sf Apostol Ioan.
Dar si intr-o etapa in care sa avem o baza de la care se pot concepe materiale si produse media de adevarat impact, materiale care sa se bucure de aceeasi substanta, profunzime, surprinderea diverselor aspecte si problematici care au iesit la suprafata, sau s-au creat cu ocazia acestei situatii legate de chipuri, dar si privitor la ceea ce inseamna si ce este de fapt Apocalipsa pentru intreaga lume, pentru Biserica, si pentru fiecare dintre noi.
Ce ziceti?
P.S. Am auzit la TV ca ziarul Cotidianul scoate cu editia de joi, 21 mai, un material (cd probabil), cu posibile scenarii ale Apocalipsei. Deci vedeti ca oamenii (jurnalistii) nu stau degeaba. N-ar fi in zadar sa realizam o munca adevarata, prin care s-o opunem cumva diverselor „speculatii” prin care unii fac bani, si sa reusim astfel sa contribuim si noi la luminarea semenilor nostri si pana la urma la afirmarea Adevarului.
Daca aveti bani poate cumparati ziarul de joi (pentru documentare), 121 lei, eu nu cred ca saptamana aceasta dispun de suma respectiva.
73.
Florin M. | mai 21, 2009 la 7:39 pm
@Manuela
In loc sa dam bani pe „documentarul” de la Cotidianul, care dupa cum am vazut pe pagina lor: joi, 21 mai, Cotidianul vă oferă documentarul Discovery “Apocalipsa. Scenarii posibile”, alături de revista ENCICLOPEDICA.
Mai bine mergem la Conferinta de luni, 25 mai, din Aula Mare a Fac de Drept a Univ. Bucuresti, unde se va tine conferinta DICTATURA SI MARTIRAJ si va fi lansata cartea DICTATURA BIOMETRICA – scoasa de Manastirea Petru Voda in colaborare cu Civic Media.
In loc de orice documentar Discovery pe teme de credinta prefer oricand un dialog cu un prieten, cu duhovnicul meu, cu altcineva, pe aceleasi teme – as avea mai multe de invatat.
Hristos a Inviat!
74.
manuela | mai 22, 2009 la 7:03 am
Apropo de Discovery, am vazut niste documentare foarte bune, care mi-au placut foarte mult, pe History. Am vazut unul, in mai multe parti, despre revolutia protestanta, cum aceasta s-a manifestat inclusiv in arta, golind-o si dezbracand-o de orice sens inalt, orice transcendenta; foarte bine realizat.
Apoi imi amintesc ca am vazut unul despre papalitate, despre cum e ales papa si apoi despre diverse aspecte despre activitatea de la Vatican (nu mai stiu daca pe History sau Discovery). In tot cazul am retinut interventia in documentarul respectiv al unui „scrib” al papei, traducator sau care se ocupa cu discursuri. Radea cumva si arata ca e treaba unui conducator religios sa mentioneze de fiecare data „pacea lumii, lumea saraca, copiii care mor de foame, blah, blah, blah”. Adica, isi dau cumva singuri arama pe fata, arata ce e imagine si ce (nu) e substanta.
Deci sa stii ca mai exista si documentare care surprind foarte bine niste adevaruri.
Ramane problema legata de Apocalipsa. Am avut anumite considerente pe baza carora am afirmat ca nu s-a facut mai nimic pentru a explica si a aduce in atentia oamenilor Apocalipsa, in ceea ce inseamna din punct de vedere teologico-duhovnicesc.
As vrea sa revin cu niste comentarii si sa incercam sa dezvoltam firele acestei discutii de care pomeneam in comentariul 45, fire pe care am incercat sa le abordez in comentariile recente, Insa ar fi nevoie sa „investigam” putin mai mult, mai in profunzime, ce poate insemna si ce nu pecetluire, si ce poate si ce nu poate insemna „a contribui la implinirea profetiei din Apocalipsa”.
Parinte Ciprian, vad ca ai disparut cu totul. Sper ca nu ti s-a intamplat nimic rau.
Sper sa fiti in continuare „pe feed” (feedul RSS, dar si cel teologico-duhovnicesc care s-a creat aici).
75.
manuela | mai 22, 2009 la 7:06 am
Florin, nu te-am intrebat, esti din Campulung sau din Bucuresti?
76.
manuela | mai 22, 2009 la 7:18 am
Referitor la diversele materiale, documentare sau articole sau carti chiar, care abordeaza un anumit subiect, sa stii ca oricine face emisiuni TV sau chiar preotii care tin predici publice la fiecare sarbatoare ar fi de recomandat sa stie despre ce este vorba, pentru a lua nota de diversele punctele de vedere si a le putea combate cu argumente solide, teologice si duhovnicesti precum ziceam, pe cele gresite, pentru a putea completa pe cele incomplete s.a.m.d.
Este esential ca predica sa fie bine ancorata in problemele actuale, care „bantuiesc” lumea, si sunt puse in diverse lumini din diverse parti.
Este esential si ca cine face jurnalism sa abordeze aceste problema de o maniera in care sa ajute la o mai buna intelegere a celor ce se intampla.
Am vazut de exemplu ca Nasul a avut in emisiune invitati care au vorbit de chipuri. Insa, a ridicat si el propriile lui intrebari privind la ce poate sa insemne lepadarea de credinta sau nu, la ce poate sa insemne limitarea libertatii umane sau nu. Se vede ca nu are cunostinte temeinice de teologie, ca nu e infipt intr-o viata religioasa profunda, ceea ce o si recunoaste de-a lungul emisiunilor, insa se vede si ca e jurnalist bun si chiar un bun viitor crestin traitor:), pentru ca nu primeste totul de-a gata fara sa-si puna intrebari daca chiar asa e cu pecetluirea din Apocalipsa (cum zic invitatii lui).
77.
manuela | mai 22, 2009 la 8:09 am
DIALOG PE TEME DE CREDINTA
Florin [com. 73]:„In loc de orice documentar Discovery pe teme de credinta prefer oricand un dialog cu un prieten, cu duhovnicul meu, cu altcineva, pe aceleasi teme – as avea mai multe de invatat.”
Hai sa ne inscriem intr-un dialog (pe teme de credinta sau mai mult chiar) cu insasi TEOLOGIA.
Aceasta va insemna un dialog cu tot ce-au lasat scris (sau chiar inregistrat) in diverse lucrari, de-a lungul tuturor veacurilor pana in prezent, sfintii, sfintii parinti, oameni duhovnicesti incercati. Va insemna un dialog cu toti crestinii de azi, care ating anumite masuri duhovnicesti si o anumita cunoastere si experieire a lucrurilor lui Dumnezeu. Un dialog cu multi preoti si teologi care slujesc azi in Biserica lui Hristos cu ravna si evlavie. Nu toti dintre acestia au iesit la conferinte peste conferinte si au purces la editarea de carti in serie.
Sa fiu iertata, dar nu cred ca si-a ales Dumnezeu, din toata Biserica, doar o mica mana de oameni care sa tina conferinte si sa scrie prolific carti, sa lanseze proiecte teologice, sa calauzeasca intreg poporul. Sa nu mi-o luati in nume de rau, dar ce facem cu multimea de preoti, credinciosi, intelectuali credinciosi si cunoscatori de teologie etc., care stau cuminti prin parohiile si randuielile lor, si nu se manifesta la nivel national. Trebuie cercetata gandirea tuturor acestora care au slujit pana acum pentru Biserica lui Dumnezeu, care au trait in credinta si au avansat in cunoasterea lui Dumnezeu. Pai ce facem?
Sa stii ca eu una n-am invatat din cele ale credintei de la un singur om (preot). Am invatat din toate si de la toti: de la toti preotii cu care am vorbit sau pe care i-am ascultat vorbind (la predica, la televizor), din toate cartile pe care le-am citit, de la alti credinciosi simpli pe care i-am intalnit in Biserica. De la toti si toate am capatat cate ceva pentru a inainta in cunoasterea lui Dumnezeu. Chiar de la documentare, pentru ca iti ridica intrebari, si te intrebi cum o fi? Si capeti raspuns la o intrebare pe care nici nu ti-o pusesei inainte, si avansezi in cunoastere…
Duhovnicul personal e greu sa-ti dea raspuns la toate intrebarile, sa-ti asingure singur toata cunoasterea de care ai nevoie in sporirea duhovniceasca (chiar ne indeamna Domnul si sa ne marturisim unii altora, si sa ne rugam unul pentru altul). De aceea Dumnezeu ne-a poruncit traiul in comuniune. Pai a fi in comuniune in Biserica nu inseamna a fi in comuniune doar tu si cu duhovnicul, sau a te lasat ghidat in „opinii” doar de o mana de oameni care fac prolific interventii la nivel national. Nu asa ne invata si vorbeste Dumnezeu. Dumnezeu in primul rand vorbeste prin toti preotii Lui, ca de-aia i-a lasat urmasi ai Apostolilor, si vorbeste apoi si prin oameni care s-au invrednicit de o mare asceza si urcus duhovnicesc, cum a fost parintele Cleopa, care fara voia sa a inceput sa tina predici poporului (trimis de superiorii lui, nu a fost initiativa lui personala), si a scris doar 7 carti, da esentiale cum s-ar zice.
Florin as vrea sa te gandesti si la cele ce am incercat eu sa subliniez aici si in alte comentarii, pentru ca imi pari prea calat sa zic pe o anumita directie de abordare a vietii in Biserica si in credinta, care te poate limita in adevarata inaintare in cunoasterea lui Dumnezeu, si in sporirea ta duhovniceasca (poate esti prea stresat sa nu gresesti, si te tii prea agatat de anumite lucruri si opinii; cand vrei sa nu gresesti, vrei sa cunosti, iar cand vrei sa cunosti nu poti sta intr-o ascultare oarba de doar cativa oameni; cand calatoresti cu intrebarea iti descopera Dumnezeu raspunsul, dar fii atent ca Biserica lui e mare).
Bineinteles ca astept oricand opiniile si comentariile tale de orice fel, iar eu voi reveni cum am promis incercand sa va aduc sa aprofundam firele discutiei.
78.
manuela | mai 22, 2009 la 10:44 am
Referitor la Conferinta si lansarea de carte de care vorbeai. Sa zicem ca in mare am urmarit care sunt argumentele si punctele de vedere exprimate de cei care au vorbit foarte mult (in conferinte, pe net dar si la tv) despre chipuri, biometrie etc.
Am remarcat totusi ca se incadreaza intr-un anumit tipar, continutul teologic prezent in materialele respective este foarte sarac, si preponderent speculativ cu privire la codul electronic 666 si coincidenta acestuia cu numarul fiarei din Apocalipsa.
O sa fiu curioasa desigur sa vad cum e realizata cartea care se lanseaza. Insa ca sa realizezi o lucrare „valida” cat de cat pe teza existentei unei dictaturi biometrice, cu concluzii valide, intemeiate corect, necesita o abordare/cercetare transdisciplinara. Banuiesc ca ei au preluat din literatura deja existenta cate ceva. Insa e necesara si o abordare profund teologica si duhovniceasca, pe temeiurile de rigoare care se impun intr-o astfel de abordare. Nu merge asa, pe un dar special pe care l-ar avea o anume persoana sa „vada mersul lucrurilor” fara sa iti indice temeiurile clare care sa-i sustina teza. Pur si simplu nu merge.
Eu cred ca prezentarile si lucrarea vor ramane intr-un registru de argumentatie pe care-l cam cunosc deja. Ramane de vazut daca asa va fi sau vor fi si surprize. In tot cazul daca tu vrei sa mergi si poti, poate ne impartasesti si noua ce ai aflat…
79.
Florin M. | mai 22, 2009 la 1:09 pm
Draga Manuela, daca sunt cumva calat pe o „directie”, poate ca e din cauza experientei. Nu vreau sa ma laud, dar varsta de 30 de ani pentru un barbat este cea mai frumoasa varsta. Si daca aceasta experienta este impletita cu participarea la Sfintele Taine ale Bisericii, poate da o rezultanta minunata.
Tu imi tot spui de Discovery, de Cotidianul… Uite ce scenarii apocaliptice ne ofera ei, apropos de „seriozitatea” cu care ne „informeaza” (a se citi „ne formeaza”) pe pagina lor..
Eu iti spuneam de ascultare, dar cuvintele mele sunt nimic. Pentru ca sa te ajut sa intelegi mai bine, iti pun mai jos cuvintele Sf. Siluan Athonitul cu privire la ascultare:
Cel ce ascultă este mare înaintea lui Dumnezeu. El merge pe urmele paşilor lui Hristos Care ne-a dat în El Însuşi pilda ascultării. Domnul iubeşte sufletul celui ascultător şi-i da pacea Lui; atunci totul este bine şi sufletul simte dragoste pentru toţi. Cel ce ascultă şi-a pus toata nădejdea în Dumnezeu şi de aceea sufletul sau este pururea în Dumnezeu. Domnul ii da harul Sau şi acest har învaţă sufletul tot ce-i bun şi-i da puterea de a rămâne în bine. El vede răul, dar acest rău nu are nici o putere aspra lui, căci harul Sfântului Duh este cu el şi-l păzeşte de tot păcatul. Şi se roagă lui Dumnezeu în pace, fără osteneală.
Duhul Sfânt iubeşte sufletul celui ce ascultă şi de aceea el cunoaşte repede pe Domnul şi primeşte darul rugăciunii inimii. Cel ce ascultă s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu şi de aceea îi sunt date libertatea şi odihna în Dumnezeu şi se poate ruga cu mintea curată. Dar cei mândri şi neascultători nu se pot ruga în chip curat chiar daca fac mari nevoinţe ascetice. Ei nu ştiu cum lucrează harul, nici daca Domnul le-a iertat păcatele. Dar cel ce ascultă ştie limpede ca Domnul i-a iertat păcatele, căci el simte pe Duhul Sfânt în sufletul lui.
Ascultarea nu este necesară numai monahului, ci oricărui om. Însuşi Domnul a fost ascultător. Cei mândri şi care nu lucrează decât după voia lor proprie, nu lasă harul sa locuiască în ei şi, de aceea, nu au niciodată pace în suflet. Dar harul Duhului Sfânt intră cu uşurinţa în sufletul celui ce ascultă şi ii dă bucurie şi odihnă. Toţi caută pacea şi bucuria, dar puţini ştiu unde sa găsească aceasta bucurie şi aceasta pace şi ce trebuie făcut pentru a le atinge. De treizeci şi cinci de ani, iată, vad un monah mereu vesel şi a cărui faţa este mereu primitoare, deşi e bătrân; şi aceasta pentru că iubeşte ascultarea şi sufletul său s-a predat voii lui Dumnezeu şi nu se îngrijeşte de nimic, ci sufletul său Îl iubeşte pe Domnul şi-L vede pe El.
Cel ce a fost, fie şi numai uşor, atins de har se supune cu bucurie oricărei stăpâniri. El ştie ca Dumnezeu guvernează cerul, pământul şi iadul, viaţa sa şi treburile lui şi tot ce este în lume şi de aceea rămâne în pace.
Cel ce ascultă s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu şi nu se teme de moarte, pentru că sufletul lui s-a obişnuit să vieţuiască cu Domnul şi-L iubeşte pe El. El şi-a tăiat voia proprie şi de aceea nici în sufletul, nici în trupul lui nu există această luptă care îi chinuie pe cei ce nu ascultă şi pe cel ce lucrează după voia sa proprie.
Adevăratul ascultător urăşte voia sa proprie şi îl iubeşte pe părintele lui duhovnicesc. Datorita acestui fapt el primeşte putinţa de a se ruga cu o minte curată. Sufletul lui îl vede pe Domnul, liber de gânduri, şi rămâne în pace intru El. El câştigă repede iubirea de Dumnezeu datorita smereniei sale şi rugăciunilor părintelui său duhovnicesc.
Cum sa nu ascult, asadar, de duhovnicul meu? Si dupa cum vezi, ascultarea nu este OARBA (asa cum ai scris tu in commentul 77), ci e vorba de cu totul altceva. Nu exclude discernamantul celui care asculta…
Uite, am si eu niste propuneri…
PROPUN ca pana cand nu avem o intelegere comuna a felului cum trebuie cercetate scenariile (sau profetiile) despre Apocalipsa, sa sistam aceasta discutie si sa ne axam fiecare pe ceea ce l-a povatuit duhovnicul sau ca e mai bine pentru el.
De asemenea, PROPUN ca in loc sa cautam tot felul de linkuri, care cine stie ce ne vor oferi (pentru ca vad ca nu-s de ajuns parerile unora care constituie “o mana de oameni”) sa citim cartea scoasa de Manastirea Petru Voda.
Doamne ajuta!
80.
pr. ciprian | mai 26, 2009 la 7:46 pm
Adevarat a inviat!
Dragii mei, pana dau de cartea aceasta (apropo, se va redeschide libraria ortodoxa din campulung, in alta locatie, cu alti patroni), o sa caut un pic in revistele teologice mai vechi la care am eu acces la Pedagogic sa vad ce mai gasesc despre Apocalipsa.
Va rog sa ma iertati ca intervin cam rar, dar de cand sunt la aceasta bisericuta, nu prea mai am timp de net decat maxim o data pe saptamana.
Cat despre ascultare, e mare virtute, mai ales azi, in era eu-lui, cand ne vedem pe noi buni si ceilalti sunt rai si-n care hotul striga „hotul”!
81.
manuela | mai 27, 2009 la 7:28 am
Hristos a inviat!
Parinte Ciprian, Florin
S-a creat aici un feed teologico-duhovnicesc, pe o discutie complexa; pornind de la o tema de actualitate am ajuns la a discuta de fapt pe mai multe teme teologice dar si din alte domenii : TEOLOGIE, APOCALIPSA, DUHOVNICIE (DUHOVNIC, DUHOVNICESC), VIRTUTI (SMERENIE, ASCULTARE etc.), BIOMETRIE, cipuri etc.
Ar fi pacat sa infundam acest feed in niste enunturi fade, lacunare, nedocumentate, nemuncite cum s-ar zice, in loc sa scoatem ceva cu adevarat de Doamne ajuta! cum s-ar cuveni cu adevarat.
Florin, ce ziceam eu de diverse abordari ale Apocalipsei, nu numai cele din teologia ortodoxa, era special in vederea unor emisiuni pe Apocalipsa pe care le putea face parintele Ciprian. (Mai faci emisiunea asta parinte, sau nu?). Pentru ca publicul unei astfel de emisiuni este foarte variat, cu diverse conceptii, opinii si lecturi, si trebuie sa te pregatesti sa-i „cuprinzi” pe toti cand le vorbesti, sa stii cum sa faci discursul ca sa-i „agati” pe toti si sa-i lamuresti. Deci nu propuneam asta pentru credinciosi in general (printre care si eu si tu) ci special pentru realizare de emisiuni teologico duhovnicesti bune pe Apocalipsa. (eu oricum sunt interesata de aceasta imbinare a teologiei cu comunicarea pe orice canale si medii)
Parinte Ciprian, n-am inteles cum e cu libraria ortodoxa, daca e in alta localitate si cu alti patroni, cum mai e aceeasi? (Acelasi nume poate?…)
Colectie de reviste de teologie este si la biserica Sf. Nicolae din bulevard, in Campulung.
Florin, daca ai facut rost de cartea de care vorbeai, poate ne spui si noua despre ce e vorba. Eventual poate mi-a dai si mie s-o rasfoiesc?!…
82.
pr. ciprian | mai 27, 2009 la 7:17 pm
Despre libraria ortodoxa stiu ca va fi in cladirea de dansus de Colegiul Tehnic din oras, cu aproximativ acelasi mobilier si carti ale celei de pana acum, dar cu alti patroni (dna Anca Cosa) si alta denumire.
83.
manuela | mai 27, 2009 la 7:53 am
Asa, cat despre materialele de teologie ortodoxa (articole, carti, scrise de-a lungul timpului de teologi ortodocsi, unii chiar mari) privind comentariul Apocalipsei, nu vad la ce ti-ar strica tie Florin, sau oricarui altcuiva interesat, ortodox sau nu. Daca au aparut tiparite si cu binecuvantarea ierarhilor, fac parte din Biserica, deci contribuie la zidirea ortodoxiei noastre. Duhovnicul ne poate doar da lamuriri suplimentare acolo unde nu intelegem ceva, insa totusi nu cred ca ar fi normal sa spuna un duhovnic ca nu este adevarat ce scrie acolo, si ca el stie mult mai bine ce inseamna Apocalipsa (pentru ca intr-adevar exista teologi care au abordat in mod special Apocalipsa, desi toti ar trebui sa cunoasca in mare niste elemente esentiale de comentariu astfel incat in orice moment sa poata lamuri pe cei care nu au studiat teologia).
Deci totusi, in acest sens, e o ciudatenie sa se lase in competenta duhovnicilor sa impuna credinciosilor ce sa creada si ce nu, pentru ca intr-adevar albul trebuie sa fie alb sinegrul trebuie sa fie negru pentru toata lumea, deci toti credinciosii trebuie sa creada acelasi lucru, si anume ce le spune Biserica (prin toti cei ce au fost invredniciti de Dumnezeu si au scris si vorbit despre intelegerea cutarui lucru). Deci nu se poate ca duhovnicii sa se contrazica flagrant pe o anumita tema, inseamna ca unii dintre ei gresesc. Si pana la urma rolul lor e sa cunoasca adevarul si sa ni-l lamureasca, detalieze si noua, pe priceperea noastra, asa cum adevarul se gaseste el in invatatura Bisericii, si nu sa ne impuna ce sa credem. Deci cand duhovnicii se contrazic flagrant, ceea ce constat ca s-a intamplat pe tema 666, trebuie sa cautam mai adanc in invatatura Bisericii, care de fapt e cuprinsa in multe materiale de teologie ortodoxa scrise de-a lungul anilor, si sa ne adapam de acolo.
Pentru ca trebuie sa ascultam de duhovnic cand ne da de facut o anumita rugaciune, sau 100 de metanii pe zi etc. e vorba de ascultare, dar vezi, cand imi impune duhovnicul ce sa cred intr-o anumita problema teologica in care vad ca alti duhovnici zic cu totul altceva, exista o problema, pentru ca nu mai e vorba de ascultare, pentru ca:
EU TREBUIE SA CRED, NU SA MA INCRED IN OAMENI (aici intra toti oamenii, inclusiv preoti si duhovnici)
EU TREBUIE SA IMI PUN NADEJDEA IN DUMNEZEU, NU IN OAMENI
EU TREBUIE SA ASCULT DE INVATATURA BISERICII, NU DE UN SINGUR OM, cand e vorba de invatatura teologica, si Biserica ortodoxa are invatatura serioasa, macar sa fie toti duhovnicii bine pregatiti, ca sa-si faca treaba cum trebuie, ca daca nu se pregatesc bine nu vad cum ii pot calauzi pe credinciosi la mantuire. Chiar Dumnezeu are pretentia de la ei sa se pregateasca bine, prin viata curata si morala dar si prin cunoastere dobandita prin studiu permanent fara de care nu pot lamuri pe nimeni de nimic (pentru ca Dumnezeu nu toarna asa din senin, printr-o palnie in urechea preotului si duhovnicului adevarurile si invatatura ortodoxa)
84.
manuela | mai 27, 2009 la 4:48 pm
Lista carti si articole pe Apocalipsa
Ortodoxia 1982, nr. 4
Mi8hoc Vasile – Elemente de ecleziologie in cartea Apocalipsei
Studii Teologice 1949, nr. 5-6
Cheia interpretarii istorice a Apocalipsei
Studii Teologice 1990, nr. 2
Interpretari gresite ale unor texte din Apocaluipsa si combaterea lor
Raze de lumina 1932, nr. 1
Simboalele si teologia Apocalipsei
Ortodoxia 1989, nr. 1
Biserica – Imparatie a mielului Hristos si lupta Lui spirituala in Apocalipsa
Carti
AGOURIDIS SAVAS
teolog grec recunoscut (care a decedat recent din cate stiu eu)
Comentariu la Apocalipsa Sf. Ioan
Editura Bizantina Bucuresti, 2004
preotul Dragulin (sau Dragusin), cartea de care va vorbeam, pe Apocalipsa, pe care n-am gasit-o inca, dar mi-a promis cineva ca o aduce
deocamdata atat am gasit
In rest avem o intreaga literatura apocaliptica, de care si exegetii vestiti au tinut cont, in sensu;l ca au analizat-o