Barba preotului

Martie 19, 2009 at 5:52 pm 2 comentarii

De când am scris despre reverendă am rămas cu o datorie faţă de Manuela şi faţă de toţi cei interesaţi de mai multe amănunte cu privire chipul exterior al preotului ortodox, după cum este oglindit în canoanele Bisericii.

Deşi înca nu am reuşit să ajung la o bibliotecă mare, care să aibă în arhive Pravila Mare de la Târgovişte, care reglementează mai în detaliu această chestiune, mă achit de treabă cu informaţiile pe care le am acum.

În tradiţia Bisericii noastre barba şi pletele nemodificate în vreun fel, ci lăsate să crească aşa cum le-a dat Dumnezeu, sunt dovada lipsei de interes faţă de cele pământeşti, mai ales de aspectul fizic, aşa de mult venerat azi, din păcate. Trebuiesc îngrijite, dar nu ornamentate. Spălate, dar nu tăiate. Pieptănate, dar nu colorate.

În Biblie se spune la Levitic cap. 21, vers. 5 se porunceşte ca preotul „să nu-şi radă capul, să nu-şi tundă marginea bărbii şi să nu-şi facă tăieturi pe trupurile lor pentru morţi.” De  ce? Pentru că erau obiceiuri păgâne: egiptene, edomite (iordaniene) şi persane. Mai târziu şi romanii se purtau la fel, ca să se deosebească, ca „civilizaţie” cică, de barbari, neromanii purtători de bărbi. (Vezi şi Profeţia Sfântului Ieremia 9, 26)

Raderea bărbii era o dezonorare la evrei (II Regi sau Samuel 10, 4), procedeu preferat şi de austro-ungari în Ardeal, faţă de preoţii noştri care nu au acceptat greco-catolicismul; de unde i-a şi rămas porecla unuia dintre ei, drept Popa Tunsu.

Ca binecuvântarea, respectiv „ca mirul ce cade pe barba”, este asemănată dragostea frăţească de Sfântul profet şi rege David (Psalmul 132, 2), formulă preluată de Sfinţii Părinţi în rugăciunea preotului de la îmbrăcarea epitrahilului, numit popular şi patrafir, cel mai uzual veşmânt preoţesc: „Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său peste preoţii Săi, ca mirul pe cap, ce să coboară pe barba lui, pe barba lui Aaron, pe marginea veşmintelor lui.”

Părintele Cleopa explică într-o predică rostită pe prispa chiliei sale, în contextul unei vorbiri „despre pocăinţă” şi redată constant sub acest titlu şi la http://www.ortodoxradio.ro:9000/stream că nu are preotul voie să se atingă nici de vârful părului şă mai ales al bărbii sale, citând acolo din Pravila cea Mare de la Târgovişte.

Apoi redă şi canonul propriu-zis al Sfinţilor Părinţi de la Sinodul Quinisext (al Cincelea şi al Şaselea – Sinod special întrunit pentru probleme disciplinare, dat fiind că la Sinoadele  cinci şi şase nu s-au dat canoane), canonul 49 (pe care eu nu l-a gasit însă, poate şi pt. că cei care au relizat colecţia de canoane de la noi nu aveau barbă deloc), în care spune că „preotul nu are voie să se apropie de barba sa cu briciul; şi nici cu cărămida încinsă.” (după cum probabil se constatase că doreau unii să fenteze tradiţia Bisericii)

Tot Părintele Cleopa spune la acelaşi Sinod, a venit şi un episcop, cu barba şi mustaţa deosebită: mustaţa era într-o parte mai mare şi într-alta mai mică, iar barba invers, unde era mustaţa mai mică era barba mai mare, şi unde era mustaţa mai mare, barba era mai mică.

Şi i-au sugerat câţiva colegi să le egalizeze cumva, dar el a răspuns: „Nu sunt eu mai înţelept decât Ziditorul meu. Dacă aşa a considerat El, aşa să rămână!”

Entry filed under: biblice, diverse, preotie, traditia. Tags: .

Conferinţa naţională A.S.C.O.R. şi L.T.C.O.R. la Iaşi Profeţia Sfântului Iezechia

2 comentarii Add your own

  • 1. Alin  |  Aprilie 6, 2010 la 7:14 pm

    Canonul este aici
    http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.pdf

    Capitolul:
    THE CANONS OF THE COUNCIL IN TRULLO; OFTEN CALLED THE QUINISEXT COUNCIL.
    pagina 503

    Doar ca canonul 49 (XLIX pag. 553) este despre total altceva:

    „RENEWING also the holy canon, we decree that the monasteries which have been once consecrated
    by the Episcopal will, are always to remain monasteries, and the things which belong to them are
    to be preserved to the monastery, and they cannot any more be secular abodes nor be given by any
    one to seculars. But if anything of this kind has been done already, we declare it to be null; and
    those who hereafter attempt to do so are to be subjected to canonical penalties.”

    Răspunde
    • 2. pr. ciprian  |  Aprilie 6, 2010 la 11:03 pm

      sunt surprins, pt ca parintele cleopa nu avea de ce sa minta sau sa nu stie corect. Probabil ca nu am inteles eu bine din inregistrarea de la radio. o sa mai verific

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Martie 2009
L M M M V S D
« Feb   Apr »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Rev. „Familia ortodoxa”

Categorii

Ciprian Mihail si Georgiana Diana

Daisypath Anniversary Years PicDaisypath Anniversary Years Ticker

Serafim Stefan

Lilypie - Personal pictureLilypie Second Birthday tickers

Veronica Antonia

<Lilypie - Personal pictureLilypie First Birthday tickers

Ilinca – Paulina

Lilypie - Personal pictureLilypie First Birthday tickers

Calendarul Ortodox


%d blogeri au apreciat asta: