Re-creştinizarea politico – economică a României

Octombrie 7, 2009 at 4:44 am 14 comentarii

Eu unul nu prea mai suport prostia asta de politică uniuno – americo – fratricid-românească, mai cu seamă că e plin acum tv-ul de ea şi că sunt multi care o fac şi multi care o urmăresc încă! Dat fiind că sunt preot, teoretic ar trebui să mă rezum la sfaturi de spovedanie, dar conştiinţa mea de român, nu numai ortodox, nu mă lasă să mai tac.

De ce am ajuns aşa? De ce e România „varză”? Bineînţeles că din cauza lipsei de vredinţă! Evident! Dar cum se traduce asta?! Păi, uite că unii au zis că sunt în stare să se jertfească pentru ţară, să depună tot efortul de care sunt capabili pentru propăşirea ei şi au tot fost votaţi din 1990 încoace.

Dar au minţit ori s-au răzgândit, şi au început să ne vorbească de minunile „privatizării”, când de fapt era vorba de „vânzare” către străini a pământului, fabricilor şi locurilor de muncă. De aici concedieri, disperări, beţii, alte avorturi, chiar sinucideri, pe care politicienii le maschează, afaceriştii le ignoră, iar poporul, masa largă a lui cel puţin, le ia de bune şi îi ascultă pe dobitoci în continuare.

Acum ne vorbesc despre cum ştiu ei de bine să ieşim din criză?! Aseară dl Viorel Cataramă, liberal, mi-a plăcut totuţi când a zis că asta nu e încă o problemă, ci va fi dacă ar cădea o bancă de la noi în faliment. Corect, dar şi aşa românul o duce rău. Mulţi merg în afară să lucreze ca sclavii de altădată, şi copiii lor cresc fără ei, iar familiile se cam destramă. Alte avorturi, alte drame, că doar trebuie să muncim, ca să murim.

Eu cred că pentru a ne ridica la realitate, trebuie să refacem economia ţării, să reînfiinţeze statul fabrici şi uzine! De ce? Pentru că doar din impozitele pe care oricum nu le plătesc toţi agenţii economici, şi aşa, doar parţial, că se fac afaceri şi la negru, nu se poate nici măcar susţine cheltuiala ţării, darmite să mai doreşti să faci şi reforme şi să plăteşti imensele datorii şi să aibă românii buzunar de cumpărare şi să faci autostrăzi şi să ai tva mic şi să plăteşti bine pe bugetari şi multe altele care trebuie.

Tu stat, adică prăpădită de clasă politică (cică) conducătoare, te împrumuţi mereu, de la cei ce abia aşteaptă să îţi impună să le pui gaj ţara şi să le cumperi produsele! Păi asta e gândire de indivizi pârliţi şi pârâţi, care se închină şi merg la festivităţi bisericeşti în campania electorală, dar nu şi una normală, autentică!

Pentru aceasta vă propun să iniţiem un posibil guvern mai de Doamne ajută! Nu atât politiceni, în nici un caz cei care fac parte din partidele care au condus în râpă ţara în ultimii 20 de ani şi care nu merită să le promunţăm numele.

Iată varianta mea:

Preşedinte: PF Patriarh Daniel (prin hirotonirea unui Arhiepiscop al Bucureştilor, care să mai preia din treaba locală – are şi tact şi avânt şi experinţă, chiar dacă nu îmi convine mie că e pe bune cu ecumenicii)

Prim – ministru: Liviu Voinea – director Grupul de Economie Aplicată

Finanţe: Radu Soviani – director Money Channel

Economie: Vasile Turcu, preşedintele Confederaţiei patronale a industriilor din România

Educaţie, Cultură şi Culte: pr. conf. dr. Constantin Valer Necula, Catedra de Catehetică – Omiletică, Sibiu sau pr. prof. univ. dr. Constantin Coman, Catedra de Noul Testament, Bucureşti

Turism: Ion Antonescu, preşedinte Marshal Turism sau Corina Martin, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism din România

Cercetare: Liviu Giosan sau Răzvan Florian, Ad-Astra, Asociaţia Cercetătorilor Români

Justiţie: Patricia Kovacevic, avocat, Preşedinte de Onoare al Special Olimpics România

Sănătate:  ing. Ştefan Manea, Hofigal sau dr. Pavel Chirilă, Clinica Christiana

Externe: Î.P.S. Iosif, mitropolitul român al Europei centrale şi de vest (prin hirotonirea încă unui episcop vicar de Paris)

Muncă şi Solidaritate Socială: pr. Nicolae Tănase, parohia Valea Plopului, Asociaţia Pro – Vita

Relaţia cu Parlamentul: P.S. Ciprian Câmpineanu, vicar patriarhal

Administraţie: Î.P.S. Ioan Selejan, Eparhia de Harghita şi Covasna

Mediu: Ioan Gherhez, preşedinte Asociaţia Română de Mediu

Parlamentul să fie unicameral, ca să nu mai dureze o veşnicie discutarea unei legi, iar parlamentarii aleşi dintre independenţi, eventual chiar reprezentanţi ai parohiilor, ca un fel de a doua adunare naţională bisericească, dar alţii decât aceia.. Să ignorăm partidele, că oricum nu ne-au ajutat cu nimic, ci ne-au adus aici. Poate nu toate au avut sansa să ne demonstreze ce pot face, dar sunt prea mici să promită a realiza ceva diferit de celelalte.

Ce părere aveţi?

………………………………………………………….

Vă propun acum şi lectura unui articol ce mi-a căzut sub ochi în timp ce căutam informaţii despre Ceaslov şi care face o descriere exactă a ceea ce se întâmplă cu România în ultimii 300 de ani!

Macaraua Lui Hristos

A fost odata ca niciodata o Tara. Si o Credinta. Sau invers. Totuna. Pe atunci, slujitorii lui Hristos ingrijeau viata omului. Pentru suflet, minte si trup, inaltau Case ale Domnului, scoli si spitale. Satul intreg venea la Sfanta Liturghie, un Ceaslov tinea loc de Abecedar si ranile se oblojeau cu alifii insotite de rugaciune. Timpurile nu erau deloc idilice. Doar limpezi. Taranii faceau zece copii. Doi mureau la nastere si alti doi cand incepeau sa vorbeasca. Toti patru erau sortiti a pregati familiei masa din Vesnicie. Cresteau ceilalti. Fetele se maritau devreme iar flacaii mergeau mai intai la oaste si abia dupa aceea la insuratoare. Aproape din fiecare casa, un Praslea cel Voinic se ducea tinta la manastire si devenea, la randu-i, soldat. Pentru Hristos Domnul… Sufletul era scump; omul – deplin; si pamantul – aproape de cer.

Apoi au venit „domnisorii”. De la universitati inalte. Si au desfiintat vechile scoli. Studiul trebuia rupt de Sfanta Scriptura. „Biserica sa-si vada lungul nasului”, au spus. Dar au lasat bolnitele pe seama truditorilor din manastiri. „Calugarii sunt buni la dus clistirul… Se mai smeresc”, ziceau in batjocura barbatii plini de carte. Satul inca venea la slujbe. Din obisnuinta. Iar taranii, faceau, la fel, cate zece copii. Vindeau o vaca sau rabdau de foame, dar pe unul dintre ai lor tot il trimiteau la oras, sa prinda buchile domnesti. Sa ajunga invatator. Pentru altii… Mintea era scumpa; omul – ciuntit; si pamantul – una cu pamantul.

Intr-o zi, pe nepusa masa, au inceput sa rasara „tovarasii”. Ca ciupercile dupa furtuna. „Inapoiatilor! Popa va fura banii. Religia e o bautura ce va ameteste!”, strigau purtatorii de salopete, inghesuind obstea, duminica, in caminul cultural si granele in vreo biserica devenita magazie a Statului. „Vom avea grija de voi. Complet si gratuit. Vom ridica spitale moderne si veti merge in statiuni balneo-clismaterice”, adauga cineva de la judeteana de partid, bun cunoscator al poporului nostru (in randul caruia se adapostise) si al unei carti de capatai: „Rotocoalele Pensionului”. Sau cam asa ceva. Nu importa… Exportul era in toi. Taranii plodeau inca. Visau – la orele de ateism – sa le ajunga baiatul fotbalist iar fata, gimnasta. Sa adune bani. Pentru cate unii… Trupul devenise foarte scump; omul – cetatean; si pamantul – caverna.

Mai nou, au venit „strainii”. Raportori, negociatori, emisari si samsari au invadat orasele. Paduchii, satele. Sa faci armata, sa intemeiezi o familie si sa-ti botezi copilul sunt considerate obiceiuri ale trecutului ce aduc atingere „libertatii” umane.
– Biserica de cartier putem sa ne facem? intreaba taranii de la blocuri.
– Sigur ca da, le raspunde prompt „democratia”. Dar sa nu deranjati huruitul camioanelor si muzica din crasme cu danganitul trist al clopotelor voastre. Mai bine investiti banii in alte lucruri utile. Trimiteti-va copiii in strainatate. Continentul duce lipsa de „prospaturi”. Le vom deschide toate… „portile”.
– Noi stim, din Psaltirea batranilor – insista femeile bigote – ca „de n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni ziditorii; de n-ar pazi Domnul cetatea, zadarnic ar veghea-o paznicul!” Apoi, nu cerem bani de la Stat, ne platim la vreme impozitele si, in rest, cum o vrea Cel de Sus. El tine Biserica. Si pe cea din piatra si pe cea vie, alcatuita din mireni, monahi si preoti. Vrem sa ridicam lacasele noastre, cate au ramas. Ne lasati?
– Va pierdeti vremea, ricaneaza noii stapani. Sunt alte preocupari atragatoare. Ingrijiti-va de placerile concrete.”
Regula e simpla: fiecare, pentru sine… Din fostul trup, doar (biiiiiiip, n.n.) sunt la mare pret. Omul e una cu neantul si pamantul miroase a Iezer de Foc…

Si-am incalecat pe-o iapa, care zvacnea toata. In calduri.

 

* * *

Aceasta e o incercare de poveste. Fara personaje de basm si fara final fericit. Nu o puneti la suflet. Fiindca nu exista. Somn usor! Maine va fi o noua zi. Frumoasa, placuta si fara de Dumnezeu. Noi sa fim fericiti. Si tot romanul sa prospere.

Dan Mititelu
decembrie 2006
© Fotomagazin.ro

Entry filed under: diverse, personale, preotie, scolare, sociale. Tags: .

Canonizare şi ridicare în rang la Curtea de Argeş Conferinţă a pr. Constantin Valer Necula la C-lung

14 comentarii Add your own

  • 1. manuela  |  Octombrie 7, 2009 la 8:08 am

    Dat fiind că sunt preot, teoretic ar trebui să mă rezum la sfaturi de spovedanie, dar conştiinţa mea de român, nu numai ortodox, nu mă lasă să mai tac.

    Cum adica sa te rezumi parinte doar la sfaturi de spovedanie? Asta e doar calitatea de duhovnic personal care are in vedere o cazuistica si indrumare individuala. Dar pe langa asta preotul are calitatea de pastor al turmei (in parohia ce i s-a dat, care face si ea parte dintr-o eparhie, si dintr-o tara, di dintr-o lume, si din univers pana la urma), care implica si alte dimensiuni decat indrumarea individuala prin spovedanie.

    Răspunde
    • 2. pr. ciprian  |  Octombrie 7, 2009 la 5:09 pm

      Mă refeream aici la acea îndrumare a Sfântului Sinod de a nu ne implica în viaţa politică. Licenţa mea s-a numit „Chipul patriotic al preotului duhovnic” si chiar cred într+o reală şi cu totul folositoare implicare a preotului în viaţa cetăţii.

      Răspunde
      • 3. manuela  |  Octombrie 9, 2009 la 10:07 am

        Probabil indrumarea Sfantului Sinodului a fost in principal ca preotii sa nu se inscrie in partide si sa nu sustina in mod public partide, desi nu cunosc exact situatia. Totusi acest lucru nu inseamna deloc ca preotul sa se limiteze la indrumari de spovedanie. Nici viata tarii, a cetatii, nu se rezuma la partide sau la a sustine diverse partide, desi, trebuie sa recunoastem, aceasta este calea spre guvernare si administratie.

        Chipul patriotic al preotului duhovnic este un subiect de exceptie. Poate faceti si pentru noi cateva posturi cu ideile principale dezvoltate in lucrare.

        Unul din punctele grave si neacoperite zic eu, de care ar trebui sa se ocupe tot preotul roman (patriot, caci trebuie sa fie patriot) este dezvoltarea cultului sfintilor voievozi, ca Stefan cel Mare si Neagoe Basarab. Chiar daca acestia s-au canonizat si proclamat oficial, cultul la nivel popular nu este dezvoltat. Mi-am pus intrebarea in cate biserici s-or practica rugaciuni catre Stefan cel Mare (slujbe, acatiste) de exemplu, cu participarea poporului, la care poporul sa se roage catre sfant pentru mijlocirea la Dumnezeu si ajutorul tarii (ceea ce ar include ridicarea din neam a unor conducatori drepti). Am trecut mai demult prin Piatra Neamt, si acolo in biserica inaltata de Stefan, preotul vorbea la microfon despre Stefan, sa auda tot turistul. Eu nu cred ca cineva poate sa se numesca cu adevarat roman daca nu crede si nu se roaga la acesti sfinti, daca trecand pe la ctitoriile acestora nu varsa lacrimi de rufaciune si nu aprinde lumanari rugandu-se la ei pentru tot neamul.
        Ori cu ce situatie ne confruntam noi? Ca romanii nostrii condamna aceste canonizari. Foarte multi tineri intelectuali habar nu au de importanta si sfintenia acestor voievozi. Pai te cutemuri. Adica, zic ei, ce a facut asta de l-au facut sfant? Pai romanul nu poate fi patriot si crestin cu adevarat pana nu e patruns pana in maduva oaselor si sufletului de evlavie la acesti voievozi si domnitori care au condus poporul avandu-l pe Dumnezeu inainte. Degeaba s-au canonizat daca nu se dezvolta cultul in popor, de catre fiecare preot acolo unde e randuit.
        Imi amintesc ca in anii de scoala, gimnaziu si liceu, vedeam filmele acelea facute de Sergiu Nicolaescu, cu Stefan cel Mare. Pai te cutremurai si iti venea sa plangi cand il auzeai pe actorul acela: „Moldova nu e a voastra. Nici a copiilor vostri. Ci e a copiilor copiilor vostri”. Ce testament. Noua ni se adresa Stefan. Si noi cum ii primim testamentul?

      • 4. manuela  |  Octombrie 9, 2009 la 10:13 am

        As vrea sa aud la predici pe preoti vorbindu-le oamenilor de acesti mari voievozi, si instaurand programe regulate de rugaciune catre acesti voievozi pentru neam. Altfel nu cred ca se vor ridica din neam conducatori buni, atata timp cat neamul isi ignora propriul testament. Suntem un neam prea binecuvantat cu asemenea inaintasi ca sa-i ignoram, cand chiar Dumnezeu ni i-a dat.

  • 5. manuela  |  Octombrie 7, 2009 la 8:14 am

    Stiu ca bisericuta Fundeni „nu are parohie”. Dar pana la urma nu e deloc asa. Toti oamenii care sunt prezenti in biserica la un moment dat sunt parohia. Toti oamenii din jur sau din alte parti, potentiali viitori prezenti in biserica sunt parohia. Depinde doar de preotul/parohul de la altar si de felul lui de slujire a lui Dumnezeu, aceasta incepe sa nasca parohia. Multe parohii se pare ca au mai mult calitatea administrativa (si ea importanta) decat aceea de turma a lui Hristos condusa de un pastor cu adevarat dedicat turmei sale.

    Răspunde
    • 6. pr. ciprian  |  Octombrie 7, 2009 la 5:10 pm

      La Fundeni chiar nu ma plâng, atâta vreme cât suntem deja un grup binişor închegat, alături de care în fiecare duminică şi sărbătoare se mai perindă şi alţii. Important e să facem ceva pentru mântuirea noastră, nu să am eu nu stiu câte case arondate.

      Răspunde
      • 7. manuela  |  Octombrie 9, 2009 la 10:28 am

        important e ca lumea sa se trezeasca. Si orice bisericuta presarata in spatiu poate fi un potential loc de trezire. Cateodata imi imaginez ca o biserica e asa ca o baza cu antene multe, care emite in continuu unde (sau trebuie sa emita in continuu unde) in eter ca sa atraga la ea cat mai multi oameni si sa afle acolo cuvantul mantuirii si sa nu se mai dezlipeasca de acest cuvant, sa li se incrusteze definitiv in inima. Dar aici depinde si de cat de bine, de puternic si de clar emite preotul de la altar, ca el e capitanul bazei. Preotul are o vocatie universala astfel, transmite in intreg universul, pentru oricine doreste sa se apropie, indiferent daca are casa arondata in zona sau nu. Chiar si vreun extraterestru ratacit poate sa intre si el sa esculte un pic evanghelia si sa afle ca el de fapt nu exista:) Sau daca exista e doar un mic diavol:)

      • 8. manuela  |  Octombrie 9, 2009 la 12:55 pm

        Cred ca era corect sa zic ca si un extraterestru atras de o zaza de-asta care emite continuu cum se cuvine, la maximum adica, undele mantuirii, cum e locasul de cult, isi aduce aminte de unde a picat, adica din starea de inger, paraseste ozn-ul, si se intoarce in rai:)

      • 9. pr. ciprian  |  Octombrie 12, 2009 la 4:02 pm

        Eu unul o sa iau aminte la sugestie, pt ca simt ca si tine. Acatistele acestor sfinti le-am facut pana acum in preajma praznuirii lor, in bisericuta, cum obisnuiesc in legatura cu orice sfant la care am acatist. Dar o sa ma gandesc la un program mai incarcat de valorile romanesti. Multumesc.

  • 10. trandafirescu  |  Octombrie 11, 2009 la 11:19 pm

    foarte frumos acest articol. l-am citit cu mare placere, Parinte Ciprian, dragul nostru rugator intru Domnul🙂

    Răspunde
  • 11. manuela  |  Octombrie 13, 2009 la 7:23 am

    Cred ca si la emisiune ar trebui dezvoltata o rubrica, sau o serie de emisiuni, in care sa se arate in ce consta sfintenia acestor voievozi, si de ce trebuie sa-i avem permanent in suflet si rugaciune, ce reprezinta ei pentru sufletul romanesc. Acest lucru nu se intelege.
    Foarte multi asociaza chipul sfantului doar cu omul care se duce sa traiasca in pustie sau manastire, si uita de cei care s-au pus in slujba lui Dumnezeu punandu-se de fapt in slujba celorlalti, a semenilor, si pana la urma punandu-se viata pentru dreapta credinta fara de care nimeni nu are cum sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu.

    Răspunde
  • 12. sorin  |  Octombrie 15, 2009 la 8:17 am

    http://parohiacetateafetei-floresti-cluj.blogspot.com/

    Răspunde
  • 13. manuela  |  Noiembrie 9, 2009 la 9:46 am

    Stateam si ma gandeam intr-o zi (de fapt in mai multe zile m-am gandit la asta), care lucru e mai important, baza unei piramide sau varful ei? Care pe care determina? Care pe care controleaza? Rugaciunea unui argintar care si-a scos ochii ca nu cumva sa calce porunca lui Dumnezeu a mutat tot muntele din loc, cu baza si cu varf cu tot.
    Iar singurul varf de care ne spune Scriptura ca are in el taria de care orice rau posibil se sparge este acel varf in care se afla piatra cea din capul unghiului.
    Deci, in mod logic, povestea de „care pe care” dintre baza si varful piramidei se solutioneaza scripturistic (si stim ca Sfanta Scriptura contine raspunsul la orice problema) numai luand in considerare un al treilea element, si anume capul unghiului care contine piatra de care tot raul se sparge.

    Astfel ca varful piramidei nu poate determina cu adevarat baza decat daca se muta spre capul unghiului, singura pozitie care-i poate conferi tarie si putere adevarata.
    Iar baza piramidei,la randuli ei, are libertatea oricand sa-si mute privirea dinspre varful ei poate prost pozitionat, care poate o supara printr-un efect de sus in jos, intr-un cu totul alt varf si unghi. Sa-si recreeze varful, mutandu-si atentia si privirea. Si acest varf,de care sa se sparga tot raul care vine de sus peste saraca baza piramidei, nu poate fi altul, conform Scripturii, decat capul unghiului, unde se afla piatra de care se distruge tot raul. Iar piatra din capul unghiului, e o persoana cat se poate de vie, reala si adevarata, si deschisa dialogului, si se numeste Iisus Hristos.

    Răspunde
  • 14. manuela  |  Noiembrie 9, 2009 la 10:09 am

    Iar stiinta, metodologia si specialistii in managementul reorientarii privirii si ortorepozitionarii varfului saracei baze de piramida apasate de rau, se afla acolo unde salasluieste si lucreaza si Duhul acestei persoane din capul unghiului, adica in biserica. Doar Duhul are si da adevarata pricepere in astfel de management, si nu oricum, ci intr-o conlucrare de daruri impartite, a unei ierarhii cu o baza, a unei preotii de har cu o preotie imparateasca. Dar Duhul acesta al priceperii se obtine doar in dialog direct cu Iisus Hristos, caci e Duhul lui Hristos, care de la Tatal purcede si se odihneste in Fiul, si doar prin Fiul il obtinem, si doar in biserica. Iar stiinta acestui management al schimbarii, nu se numeste nici politologie , nici altcumva, ci de numeste filozofie crestina, filosofia crucii.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Octombrie 2009
L M M M V S D
« Sep   Noi »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Rev. „Familia ortodoxa”

Categorii

Ciprian Mihail si Georgiana Diana

Daisypath Anniversary Years PicDaisypath Anniversary Years Ticker

Serafim Stefan

Lilypie - Personal pictureLilypie Second Birthday tickers

Veronica Antonia

<Lilypie - Personal pictureLilypie First Birthday tickers

Ilinca – Paulina

Lilypie - Personal pictureLilypie First Birthday tickers

Calendarul Ortodox


%d blogeri au apreciat asta: