Rugăciuni versus bonbăneli

Aprilie 6, 2010 at 11:27 pm 9 comentarii

Apropo de viaţa noastră pământească, printre serviciuri şi probleme de zi cu zi, unde mai toată lumea e deprimată şi aproape deznădăjduită (vezi şi poziţia dlui ragizor Alexandru Tocilescu http://fantasya.wordpress.com/2010/03/14/scrisoare-catre-tara-mea/), Dumnezeu ne recomandă acelaşi medicament de la începutul lumii: rugăciunea. (vezi şi P.S.)

Păi dacă noi, cei 20.000.000 de români de pretutindeni sau câţi suntem, în loc să-i bombănim pe cei care ne conduc, pe care mai mult sau mai puţin i-am ales, i-am pomeni în rugăciunile noastre spre lumianrea minţii şi a inimii lor, lucrurile ar sta sigur cu mult mai bine!

Biserica face această rugăciune când se pomenesc mai marii noştri la toate slujbele. Din păcate şi aici am observat o tendinţă să zicem subiectivă, că mai mulţi slujitori ai altarelor pomenesc doar „binecredinciosul popor român de pretutindeni”, nu şi „conducătorii ţării noastre, mai marii oraşelor şi ai satelor şi iubitoarea de Hristos oaste a ţării”!

Totodată la rucăciunea de dimineaţă se pomenesc şi aceştia, dar nu ştiu câţi români o au în obiceiul lor.

Să ne reluăm datoria normală de a ne ruga pentru ei ca să fie luminaţi de Dumnezeu spre a lua deciziile cele mai bune pentru noi, ca să mai salveze măcare ce a mai rămas din această ţară, măcar pe oamenii din ea, daca nu şi ceva bunuri materiale, trecătoare oricum ce-i drept, dar asupra cărora suntem responsabili, căci Dumnezeu ne va întreba de cum i-am admninistrat creaţia, de cum ne-am sfinţit viaţa!

P.S: Fac aici o paranteză în care spun că cea mai veche meserie din lume nu e aia de care susură unii, ci aceea de rugător, căci Adam comunica (se ruga) Dumnezeu şi transmitea celorlalte fiinţe create modul în care este mai potrivit să trăiască după scopul pentru care au fost create: de a se bucura permant de darurile lui Dumnezeu şi de a se desăvârşi!

Entry filed under: diverse, rugaciuni, sociale. Tags: .

Crucile de Piatră din Câmpulung Muscel 2 % pentru Biserica Fundeni Clung Muscel

9 comentarii Add your own

  • 1. manuela  |  Aprilie 24, 2010 la 12:48 pm

    … Adam comunica (se ruga) Dumnezeu şi transmitea celorlalte fiinţe create modul în care este mai potrivit să trăiască după scopul pentru care au fost create: de a se bucura permant de darurile lui Dumnezeu şi de a se desăvârşi!

    Si celelalte fiinte urmau sa se desavarseasca? La aspectul acesta chiar ca nu m-am prea gandit.

    M-am gandit in schimb de multe ori la seductia sarpelui si fapta mancatului din mar.
    Sarpele a venit la Eva cu o filosofie gata facuta de diavol despre indumnezeire. Si Eva a plecat urechea, in loc sa-i zica sarpelui: „Mai sarpe, dar de cand esti tu asa de destept si de mare filosof al indumnezeirii, ca parca Adam ti-a dat nume tie si nu invers”.

    Adam a inghitit galusca si el, desi el insusi ii daduse nume sarpelui, nici el nu si-a folosit ratiunea pe care i-o daduse Dumnezeu, ratiune care ii dadea de stire ca e mai presus de alte fapturi.

    Ma gandeam (apropos acum de aceasta desavarsire a celorlalte fapturi), cum ar fi fost ca Adam si Eva sa se sfatuiasca amandoi si sa-i faca sarpelui o surpriza/farsa/pedagigie. Sa culeaga un mar si sa i-l dea sarpelui sa se indumnezeiasca el daca tot se afla asa de destept. Probabil ca Adam si Eva isi pierdusera simtul umorului sau inca nici nu si-l dezvoltasera inca. Acesta ar fi fost un prilej bun sa afle cum e sa se distreze si ei putin (pe seama sarpelui cel mare filosof evident). Deci din cauza lor si sarpele si-a pierdut sansa sa se desavarseasca, si sa afle ca menirea lui nu e sa faca filosofia indumnezeirii, ci cu totul altceva (nu stiu ce).

    Totusi, sarpele e cel care le-a dat prilejul, provocarea sa cugete mai mult la ce inseamna indumnezeire. Adam si Eva ar fi trebuit sa se aseze amandoi sub pom, si sa se puna, impreuna, pe filosofie „mai Adama, auzi ce zice animalul asta, despre indumnezeire. Cum o fi cu treaba asta a indumnezeirii?”. Si luati de ganduri ar fi uitat de sarpe. Cred ca asta era unul din rosturile ca erau doi, sa filosofeze impreuna despre Dumnezeu. Si si-ar fi dat seama de ce nu trebuia sa manance din mar: pentru ca nu te indumnezeiesti dintr-un mar, si nici aplicand vreo filosofie straina, in speta a sarpelui in cazul nostru, ci prin relatia vie cu Dumnezeu cel viu. Si s-ar fi dus amandoi la Dumnezeu ca sa-L roage sa le spuna mai multe despre indumnezeire. Ar fi uitat si de sarpe si de mar, si cu siguranta, mai tarziu, n-ar fi fost nici o problema sa manance nici din roadele acelui pom, dupa ce ar fi cunoscut si s-ar fi edificat ca n-are nici o treaba cu indumnezeirea, si ar fi mers la Dumnezeu sa afle mai multe despre cum e cu nemancatul din acel pom.

    N-au murit pentru simplul fapt ca au mancat din mar, ci pentru faptul ca au crezut in filosofia sarpelui, s-au „cuminecat” de aceasta filosofie, ei care erau chemati sa filosofeze si sa se cuminece cu Dumnezeu Insusi.

    Ramane intrebarea cum urma sarpele sa traiasca si sa se desavarseasca?:)Care era adevarata lui vocatie?
    Pe mine personal ma distreaza si Noica atunci cand zice ca cu cainele tau te cumineci si mai apoi comunici. Nu stiu inca ce sa cred despre o asemenea idee. Inca „filosofez” la ea (cand am timp si cand imi aduc aminte)

    Omul totusi afla, capata idei de la lumea inconjuratoare despre desavarsire, nu cred ca era exclusiva chestia ca omul sa se roage la Dumnezeu sa le spuna celorlalte fiinte cum sa se desavarsesca. Pe sarpe, in rai, Adam si Eva l-ar fi rezolvat imediat fara prea multa rugaciune, doar prin putina logica, prin care l-ar fi detronat imediat din calitatea de filosof, si i-ar fi transmis un mesaj direct de desavarsire, si anume: sa stea in banca lui si sa nu se mai ocupe cu filosofii care nu sunt de nasul lui si care tin de o lumina ce n-are cum sa incapa, prin fabricatie, in capsorul lui de sarpe.

    Probabil ca multi dintre cei de care depind vietile noastre au suferit de o metamorfoza ireversibila catre niste capete de altceva decat de oameni (asa cum au fost creati de Dumnezeu), in care nu stiu ce sanse mai are sa mai intre vreo lumina. Dar trebuie totusi sa ne rugam pentru binele si desavarsirea lor, desi simpla logica ne-ar ajuta sa le transmitem un mesaj direct de loc de desavarsire pentru ei: „in laturi”. Poate si de-aia unii preoti au renuntat sa se mai roage.
    Eu personal nu cred ca Ei mai pot salva ceva din aceasta tara, doar El mai poate, in calitate de conducator. Si numele lui e Iisus Hristos. Sa ne punem nadejdea in El.

    Răspunde
  • 2. manuela  |  Aprilie 24, 2010 la 12:54 pm

    O posibila morala ar fi:

    Sa nu le luam alesilor (fapturilor) sansa la desavarsire, asa cum odinioara au facut Adam si Eva cu sarpele in rai, tratandu-l ca pe un mare filosof, si sa tot cerem lumina pentru ei, cand noi stim prea bine ca lumina nu intra in orice cap…de sarpe.🙂
    Sa ne folosim logica…si ratiunea…bunul cel mai de pret dat omului de Dumnezeu.

    Răspunde
  • 3. manuela  |  Aprilie 24, 2010 la 1:00 pm

    Caci altfel, nu vom muri pentru simplul fapt ca Ei ne conduc, NU, ci pentru faptul ca chiar credem ca de la ei poate veni ajutorul, mantuirea, fara sa ne mai folosim ratiunea (logica).

    Fiecare roman ar trebui sa se gandeasca, dimineata, el personal ce poate face pentru tara asta in ziua ce urmeaza. Eu m-am gandit ca azi sa scriu pe blogul sfintiei tale:) Nu stiu cati citesc si cati se folosesc, dar eu m-am straduit sa fac o fapta buna azi:)

    Răspunde
  • 4. manuela  |  Aprilie 24, 2010 la 1:05 pm

    Ah, si m-am straduit sa nu bomban azi, azi am filosofat:) Era pacat sa filosofez singura:) Si eu una recunosc ca mult timp din zilele mele mi-l petrec bombanind. E si foarte greu sa te sustragi cu totul tendintei generale si portiei zilnice de bombanit. Cred totusi ca dimpreuna rugaciunea dar si dimpreuna filosofia ne mai poate salva.

    Răspunde
  • 5. pr. ciprian  |  Aprilie 27, 2010 la 9:09 am

    Desavarsirea creatiei se face prin desavarsirea omului, atata vreme cat omul e facut din creatia de dinainte si pus in calitatea de conducator al ei spre o bunatate speciala, ca sa nu spun chiar absoluta, ca asta nu o are si nu este decat Dumnezeu.
    Deci, daca noi ne hristomorfizam, luam forma lui Hristos, dupa o expresie dogmatica sibiana, odata cu noi se linisteste si intra in normal si natura.
    Sa ne amintim din vietile sfintilor de multe exemple cand sfintii au convietuit cu natura, cu animalele, cu pasarile, cu insectele, cu mineralele (stanci, munti etc) cu o naturalete dezarmanta! De ce?! Pentru ca sunt desavarsiti.
    E ca si cu deseurile: daca le arunci oriunde, se strica natura; daca le valorifici inteligent, natura nu are de suferit si prospera.
    Despre preoti, ce sa zic: nu ne iau apararea, ca stiu cat de pacatos sunt eu, dar sunt inca multi preoti foarte placuti lui Dumnezeu si rugaciunile lor nu sunt trecute cu vederea.
    Binenteles ca doar la Dumnezeu e in continuare puterea de a ne reveni, dar o putem accesa, ne putem conecta la Uzina Binelui Adevarat numai printr-o viata exemplara.
    Si sigur vom fi intrebati si de ce n-am facut mai nimic pentru tara asta!

    Răspunde
  • 6. manuela  |  Aprilie 30, 2010 la 11:08 pm

    Ceea ce vroiam sa punctez este:
    Eu ma gandeam la urmatoarele:

    Conducatorii au direct sub ei niste oameni; sub ei sunt alti oameni; sub acesti altii etc. etc. si sub toti acestia este fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi va fi tras la raspundere ca nu a facut ce avea datoria pe propriul lui nivel. A-ti face datoria inseamna inclusiv a nu face ce ti se impune de deasupra, atunci cand stii ca faci rau semenilor, sau a insista sa faci ceva ce stii sigur ca e bine chiar atunci cand cei de mai sus nu doresc, din diverse interese.
    Deci nu depinde totul doar de cei de sus. Suntem o intreaga piramida cu tot felul de competente si atributii.
    De noi toti depinde salvarea, nu numai de conducatori. In nadejdea lor…..
    Pana la urma fiecare se hristomorfizeaza acolo unde „i-au cazut sortii sa slujeasca”. Cum ar veni fiecare trebuie „sa-si dea viata la datorie, pentru semeni”, acolo unde se afla.
    Insa fiecare dintre noi avem interese egoiste. Facem efort pentru: cariera personala, situatia materiala proprie, sanatatea proprie, si …cam atat”. Asta fac si inginerii, si profesorii, si scriitorii, si economistii, si multi preoti, si elevii si studentii cu colegii lor etc..

    Cred ca e urgent ca Biserica sa se implice mai mult in educatia morala oertodoxa a acestui popor, prin toate formele posibile de care se poate folosi, punand in joc chiar toata creativitatea si inventivitatea care „zace” in madularele ei. Daca i se inchide usa sa intre pe fereastra, daca i se inchide fereastra sa intre pe horn ca Mos Craciun. Etc.
    Dar pentru asta Biserica trebuie sa duca o munca intensa sa-si atraga specialisti din diverse domenii de specializare spre ortodoxie si implicare nationala, si in special pe cei tineri, studenti, masteranzi, doctoranzi, profesori si oameni de cultura tineri, pe care sa-i atraga sa se implice intens in programe nationale (de care Biserica ar trebuie sa se ocupe serios si urgent sa le dezvolte, implicandu-i pe toti acestia, caci altfel n-are cum).

    Eu personal cred ca doar Biserica (B.O.R.), fiind nu doar institutie umana, ci divino-umana, in care Duhul lucreaza intr-un mod special, mai are puterea sa faca o „revolutie morala” la nivel social. Insa ii trebuie instrumente pe masura veacului in care traim. Sa vedem la Sfintii parinti, mai ales cei care au fost episcopi, deci conducatori ai Bisericii, cum foloseau ca niste mari maestrii instrumentele vremii lor (culturale, sociale, etc.) sa-si pastoreasca bine turma in toate problemele vietii ei.

    Ar trebui ca episcopiile impreuna cu teologia academica (unde gasim foarte multe competente), care sa antreneze si celelate domenii, ca o sora slujitoare a lor in duh, sa gandeasca si sa puna in aplicare programe nationale de recuperare morala acestui popor vlaguit si ametit, care nu stie nici pe ce lume mai e.
    Rugaciunea preotilor in fata altarului pentru conducatori este extraordinara si obligatorie. Dar e absolut insuficienta. Acestia sunt conducatorii : tinerii (botezati) din diverse domenii care se pot angaja in recuperarea morala a acestui popor si in recuperarea tarii. Doar sub cupola Bisericii o pot face cu adevarat, ca acolo e Duhul adevarat care sa-i lumineze. In Biserica inseamna in programe nationale facute cu coordonarea Bisericii: episcopiii si teologia academica.

    Eu am vazut ce se intampla foarte des: o gramada de intelectuali vin la biserica, participa la slujbe, sunt foarte „evlaviosi”, dar daca e sa faca ceva gratis pentru semeni, conform competentei lor, fac stanga imprejur, motivand ca ei au treburile si familiile lor. Nu stiu cum le pot da preotii impartasania la asemenea nesimtiti. Societatea asta sufera de un egoism si o nesimtire cumplita.

    Răspunde
  • 7. manuela  |  Aprilie 30, 2010 la 11:46 pm

    Deci nu fiecare cu duhovnicul lui propriu si personal, face dupa capul lui diverse proiectele, chipurile sa slujeasca lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat episcopi, ne-a dat teologii academice, care sa fie „creierul” proiectelor impreuna cu alte domenii academice. Sa existe programe nationale cu binecuvantarea episcopilor si gandite cu ajutorul competentelor academice.

    Un exemplu simplu:
    De cand duhovnicii personali au ajuns sa decida destinele Bisericii, de dau binecuvantari la diversi tineri sa-si faca bloguri sa-i zapaceasca si pe alti la cap cu propriul lor diletantism si ceata?
    De ce nu-i zice : mai fiule duhovnicesc, ce specializare ai? Economist, zice fiul. Fa taticuteule un blog pe economie, impartaseste si altor tineri gratis din toata experienta ta pe domeniul tau de specialitate. Nu te du taticule sa faci blog sa aberezi acolo despre tot felul de probleme teologica la care nu te pricepi si n-ai nici o capacitate reala sa le diseci si sa vii cu solutii.
    Lasa-i pe-aia care fac studii de teologie sa faca de-astea. ca nici aia nu trebuie sa faca de capul lor, chipurile cu binecuvantarea duhovnicului lor personal care-i spovedeste. Aia au profesori, trebuie sa mearga frumos, sa-i traga pe profesori de manecuta: hai domnilor profesori sa facem proiecte online de teologie, religie, credinta. Hai sa le gandim , sa mergem la episcop cu proiectele, si sa facem treaba treaba.

    La noi in tara destinul bisericii mai nou e condus de DUHOVNICUL. EPISCOPUL saracu, si TEOLOGIA saraca (pe care altadata o facea de-alde sfant VASILE CEL MARE, si prietenul lui de NANZIANZ, care faceau amandoi cat o ACADEMIE intreaga, deci nu orisicine se trezea ca vrea sa faca misiune), nu mai stie nimeni care e functia lor pe care le-a dat-o Iisus.

    Orice crestin se crede capabil si in drept sa faca teologie pentru altii, duhovnicii se cred in drept sa-si binecuvanteze fiii sa faca misiune de capul lor. Deci ce sa mai…Episcopul nu stiu ce rol mai are. Sa faca preot pe unul si altul si cam atat…

    De-aia s-a ajuns la aberatia nationala ca sa fie isterizati crestinii de cate un duhovnic national care se crede Episcop national. Asta e realitatea crunta. Nu actionam pe calea corecta, dictata chiar de Iisus si Duhul Sfant.,

    Răspunde
  • 8. manuela  |  Aprilie 30, 2010 la 11:56 pm

    Si mi-am adus aminte. Lui Noica i se zicea si Episcopul:) Ce legatura are? Nu stiu. Ramane de vazut:)

    Răspunde
  • 9. manuela  |  Mai 10, 2010 la 11:12 am

    Scuze parinte, m-am exprimat mai ciudat in comentariile de mai sus. Cred ca eram foarte obosita si m-am exprimat in idei foarte alambicate, fara sa reusesc sa fiu foarte atenta la tot ce am spus.

    Pana la urma ce program mai mare exista decat chiar intreg cultul ortodox, cu impartasire de Hristos in pocalul de impartasanie, cu preotii si profesorii pregatiti in teologia academica (si tot felul de programe cum ar fi conferinte, comunicari etc.), cu predicile in fata altarului, de care fiecare dintre noi si toti tinerii beneficiaza, si care ne recupereaza pe toti, numai sa ne ducem fiecare dintre noi la biserica.

    Iar Noica n-are nici o legatura, decat aceea ca am citit despre el ca devenea apropiat de cei care veneau sa vorbeasca personal cu el, cum cred ca e si ar trebui sa devina orice episcop.

    Iertare, cand nu e prea mult aer in camera, se mai ambaleaza omul. Sunt bune chiar si programele si proiectele de plimbare in aer liber la ceva:) Inclusiv pentru bunicii si copiii care merg prin oras sa cartografieze cate ceva in timpul liber.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Aprilie 2010
L M M M V S D
« Mar   Iun »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Rev. „Familia ortodoxa”

Categorii

Ciprian Mihail si Georgiana Diana

Daisypath Anniversary Years PicDaisypath Anniversary Years Ticker

Serafim Stefan

Lilypie - Personal pictureLilypie Second Birthday tickers

Veronica Antonia

<Lilypie - Personal pictureLilypie First Birthday tickers

Ilinca – Paulina

Lilypie - Personal pictureLilypie First Birthday tickers

Calendarul Ortodox


%d blogeri au apreciat asta: