Mănăstirea Ciocanu – slujitorii

Părintele Damian, de vorbă pe afară, la finalul Sfintei Liturghi

Acum , tot părintele Damian, dar la slujbă

„…Totdeauna acum şi pururea şi in vecii vecilor…”

la Rugăciunea Apolisului, adică a Binecuvântării de final

În rugăciune…

Buna Vestire şi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Vecernia Schimbării la Faţă, 05.08.2008

Părinţii stareţi Serafim de la „Negru Vodă” si Teofil de la „Ciocanu”

Fratele Petru, la închinarea dinaintea călugăriei sale

Îmbrăcarea părintelui nou numit Antonie

La finalul călugăriei, Părinţii Antonie, (dra Oana), Damian ai Mănăstirii Ciocanu, Cătălin Biţan de la Biserica Spitalului Municipal Câmpulung şi Părintele Serafim, stareţul Mănăstirii „Negru Vodă”

Proorocia Sfântului Miheia

            Activitatea Sfântului Miheia („Cine este ca Dumnezeu?”) s-a desfăşurat în jurul anului 700 î. d. Hs., iar profeţia sa este cuprinsă în 7 capitole.

            Profetul mustră poporul ales pentru idolatria sa şi pe preoţii şi profeţii mincinoşi (Mih. 3, 5), iar apoi arată că toate popoarele vor merge în Ierusalim pentru a învăţa căile lui Dumnezeu. (Mih. 4, 2)

            De asemenea vorbeşte despre Împărăţia păcii, când „vor preface săbiile lor în fiare de plug şi lăncile lor în cosoare.” (Mih. 4, 3) şi despre naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Stăpânitorul lumii, din Betleemul Iudeii. (Mih. 5, 1 – Matei 2, 6)

            Din cartea Sfântului Miheia se citeşte la paremii în Ajunul Naşterii Domnului: la Ceasul I Împărătesc şi la Vecernia Naşterii Domnului şi la Vecernia de miercuri, din Săptămâna a IV-a după Paşti, când se serbează înjumătăţirea perioadei până la Cincizecime.

            „Domn va ieşi şi va paşte pe poporul său, din Betleem ieşind, între prooroci, minunate Sfinte Miheea, ai proorocit cu limbă însuflată de Dumnezeu, ale Cărui ieşiri sunt cu adevărat din zilele veacului. Iar acum, văzând proorocia ta împlinită, slăvim cu dumnezeiască înţelegere pe Cel ce a grăit prin tine.”[i]

            „Casa Efratului, cetate sfântă, a proorocilor mărire, împodobeşte-ţi casa întru care Cel dumnezeiesc Se naşte.”[ii]

            „Plin de duhovnicească ştiinţă şi de înţelepciune de la Dumnezeu fiind, Sfinte Miheea, te.ai învăţat de la cele viitoare ca un curat la minte, preafericite.”[iii]

            „Preasfânta Maria, ţarina cea nearată, se duce să nască în cetatea Betleemului pe Spicul de grâu, de viaţă purtător, Care hrăneşte sufletele tuturor celor ce grăiesc: Sfânt eşti, Doamne!”[iv]

            „Proorocind cu bună credinţă, ai zis: Că se va arăta Domnul din cer pe pământ, fericite Sfinte Miheea, scriind arătarea Lui cea către noi.”[v]

            „Din Sion a ieşit legea, precum ai proorocit, de Dumnezeu fericite Sfinte Miheea[vi] şi ai înconjurat marginile, propovăduind cuvântul Domnului.”[vii]

            „De legile lui Dumnezeu lipindu-te, ai mustrat pe toţi cei călcători de lege, păzitorule al legii, preamărite Sfinte Miheea.”[viii]

            „Aşteptarea neamurilor, Împăratul păcii vine să ucidă pe luptătorul. Să ne sârguim a-L întâmpina pe El, Cel ce Se naşte în Betleem, spre mântuirea noastră.”[ix]

            „Cuvântul lui Dumnezeu cel ce este fără început din veac, S-a arătat mântuind pe cei din Adam, precum a proorocit Sfântul Miheea. Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci.”[x]

            „Cu bună socotinţă mai înainte ai proorocit că va ieşi Domn şi povăţuitor, Care va paşte pe poporul lui Dumnezeu, Sfinte proorocule Miheea, din Betleeam pornindu-se; ale Cărui ieşiri cu adevărat sunt din zilele veacului şi pri ele ne izbăvim.”[xi]

            „Munte arătat şi preaânălţat ai numit propovăduirea Mântuitorului, ce avea să se arate peste vârfurile munţilor, fericite Sfinte Miheea, arătând cunoştinţa de Dumnezeu preaînaltă; la care popoarele cu credinţă strângându-se, cu osârdie aleargă şi cunosc calea Domnului şi se izbăvesc de mântuirea veşnică.”[xii]

            „Arătatu – Te – ai proorocilor, Hristoase, pe cât le era cu putinţă a Te vedea pe Tine, Ziditorul; şi în vremurile cele de apoi Te-ai arătat tuturor oamenilor, în cetatea Betleemului, om făcându-Te.”[xiii]

            „Văzut ai fost pe cât era îngăduit proorocilor a Te vedea, dar în vremile mai de pe urmă făcându-Te om, Te-ai arătat tuturor oamenilor în Betleem, cetatea Iudeii, steaua arătându-te cititorilor în stele pe Tine, Cel ce eşti netâlcuit.”[xiv]

            Zice şi Sfântul Ambrozie: „Betleem este casa pâinii, Efrata, casa celui ce vede nebunie. Dar sunt acelaşi lucru, căci Hristos S-a născut în casa nebuniei, care nu mai este casa nebuniei. Ci casa pâinii, fiindcă primeşte acea pâine care pogoară din cer. (In. 6, 50). Dar este şi casa nebuniei pentru că acolo Idod, căutând pe Hristos, a dat ordin să fie princii ucişi…În altă tâlcuire Efrata înseamnă plină de roade sau însămânţată; totuşi, în cartea proorocului găsim „între cele puţine” (Mihea 5, 2). Este între cele puţine pentru că puţini sunt cei care intră în casa pâinii pe calea cea îngustă. Şi nu este între cele puţine, adică cele de folos, dacă n-a cunoscut pe Hristos.”[xv]

 

---

[i] Mineiul pe August, Ziua a XIV-a, Vecernie, Stihiră la Doamne strigat-am…

[ii] Mineiul pe Decembrie, Ziua a XX-a, Stihiră din Stihoavna Vecerniei

[iii] Mineiul pe August, idem, Utrenie, Cântarea I

[iv] Mineiul pe Decembrie, Ziua a XXI-a, Utrenie, Stihiră în Cântarea a III-a a Canonului Înainteprăznuirii

[v] Mineiul pe August, idem, Ibidem

[vi] Icoană de pe siteul http://www.comeandseeicons.com

[vii] Idem, Cântarea a IV-a a Canonului Proorocului

[viii] Idem, Cântarea a VI-a

[ix] Mineiul pe Decembrie, Ziua a XXII-a, Utrenie, Stihiră în Cântarea I a Canonului Înainteprăznuirii

[x] Mineiul pe August, idem, Cântarea a VIII-a a Canonului

[xi] Idem, Luminânda Sfântului Profet

[xii] Idem, Vecernie, Stihiră la Doamne strigat-am…

[xiii] Mineiul pe Decembrie, Ziua a XXIII-a, Vecernie, Stihiră din Stihoavnă

[xiv] Idem, Ziua a XXIV-a, Cântarea a IX-a a Canonului Înainteprăznuirii Naşterii Domnului

[xv] Sfântul Ambrozie, op. cit., p. 283 – 284

Proorocia Sfântului Amos

            Sfântul profet Amos („sarcină”) a trăit în jurul anului 760 î. d. Hs. şi ştim că, iniţial, a fost păstor.

            În cele 9 capitole el prooroceşte şi asupra viitorului poporului evreu, dar şi cu privire la ceea ce se va întâmpla cu popoarele învecinate, mai cu seamă faţă de acelea care au asuprit poporul ales.

            El arată că Domnul vrea să facă judecată cu evreii pentru că nu au ascultat de proorocii trimişi mai înainte şi care nu L-au căutat pe „Cel ce a făcut orionul şi Pleiadele, Care cheamă apa mării şi o varsă peste faţa pământului.” (Amos 5, 8)

Îndemnul Sfântului este clar: „Căutaţi pe Domnul ca să fiţi vii.” (Amos 5, 6 şi 14 – 15)

            „Făcându-te ca o gură a lui Dumnezeu arătat ai înfruntat pe cei ce lucrau necredinţei, şi fiind împodobit cu dumnezeieştile dogme, le-ai săvârşit osânda cea fără de fugă şi fără scăpare, preafericite Sfinte Amos. Pentru aceasta văzând noi săvârşirea graiurilor tale celor înţelepte, cu cântări vrednice te lăudăm pe tine, fericite.”[i]

            „Arătându-te ca un locaş neântinat şi curat lui Dumnezeu, ai primit dumnezeiasca lucrare a Duhului, Sfinte Amos.”[ii]

            „Pusu-te-ai, Sfinte proorocule Amos, stâlp Noului Testament, sprijinind tăria lui şi cu credinţă strigând: Sfânt eşti, Doamne, şi pe Tine Te laudă sufletul meu.”[iii]

            „Dumnezeiesc organ (sfântă gură, n.n.) al Mântuitorului te-ai arătat, povestind prin darurile Lui, cugetătorule de Dumnezeu, ca să arăţi vădirea lucrurilor celor nevădite şi luminezi pe cei ce cu credinţă aleargă la tine, mărite, Sfinte Amos fericite, cerând de la Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.”[iv]

            „Înfruntat-ai pe poporul lui Israel, care slujea la idolii cei surzi; pentru aceasta ai spus mai dinainte că va fi rob, vrednicule de laudă./ Ca o oglindă primind strălucirile cele dătătoare de lumină ale Sfântului Duh, cu bucurie arăţi tuturor credinţa cea bună, Sfinte Amos.”[v]

            „Pe cei omorâţi de lucrarea dezmierdării, ca pe unii ce socoteau că cele curgătoare sunt statornice, care au desfătare curgătoare şi pieritoare, i-ai înfruntat, fericite Sfinte Amos.”[vi]

            „Strălucind cu razele cele luminoase ale adevărului, ai pălmuit pe proorocul cel mincinos, înfruntându-l tare şi vestindu-i mai înainte prăpădirea lui, Sfinte Amos.”[vii]

            „Curăţindu-ţi prin Duhul inima cea strălucitoare de lumină, mărite Sfinte proorocule Amos, ai primit de sus harul profeţiei şi la margini cu mare glas ai strigat: Acesta este Dumnezeul nostru şi nu se va adăuga altul către Dânsul.”[viii]

            „Fiind întărit cu dumnezeiasca puternicie, nu ai fost cuprins de vrăjmaşii cei potrivnici lui Dumnezeu, rămânând întărit ca un diamant şi strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.”[ix]

            „Cu iscuţimea cugetului pe cât este cu putinţă te-ai învrednicit a pricepe pe Stăpânul tuturor, Carele te-a învăţat pe tine, Sfinte Amos, cunoştinţa celor negrăite, cel ce strigai cu dreapta credinţă: popoare preaânălţaţi-L întru toţi vecii.”[x]

            „Făcutu-te-ai, de Dumnezeu fericite Sfinte proorocule Amos[xi], descoperitor tăinuitor judecăţilor lui Dumnezeu celor negrăite, căci ai strălucit, ai luminat limbile şi ai propovăuit Sfânta Treime, grăitorule de cele dumnezeieşti. Pentru aceasta cinstind mărită pomenirea ta, mâtuieşte de toată nevoia pe toţi cei ce te laudă şi te prăznuiesc pe tine cu credinţă, mărite.”[xii]

            Explică Sfântul Nil Ascetul:

 „Cum va lupta cu duhurile răutăţii cel ce umblă după avuţii, când poate fi prins cu uşurinţă din toate părţile? Sau cum va lupta cu duhul iubirii de argint cel împresurat de bani? Cum va alerga ca să scape de urmărirea dracilor dezbrăcaţi de orice grijă, cel îmbrăcat[xiii] cu nenumărate griji? Căci nu este gol acela care e îmbrăcat în veşminte cusute cu multe împunsături ale grijii de lucrurile lumeşti; şi nu este gol nici acela care e împiedicat la alergare de gândurile pământeşti ale banilor şi averilor. Pentru că cel gol greu e de prins sau chiar cu neputinţă de prins de cei ce îi întind curse… (Adam, n,n,) primise de la Dumnezeu ca pe o cinste deosebită dezbrăcarea, până ce, prin neascultare, a ajuns la trebuinţa hainelor.”[xiv]

 

---

[i] Mineiul pe Iunie, Ziua a XV-a, Vecernie, Stihiră la Doamne strigat-am…

[ii] Idem, Utrenie, Cântarea I

[iii] Idem, Cântarea a II-a a Canonului

[iv] Idem, Sedealna proorocului

[v] Idem, Cântarea a IV-a

[vi] Idem, Cântarea a  V-a

[vii] Idem, Cântarea a VI-a

[viii] Idem, Condacul Sfântului prooroc Amos

[ix] Idem, Cântarea a VII-a a Canonului

[x] Idem, Cântarea a VIII-a a Canonului proorocului)

[xi] Icoană de pe siteul http://www.wikimedia.org

[xii] Idem, Vecernie, Stihiră

[xiii] Amos 2, 16: „Şi cel mai îndrăzneţ dintre viteji va fugi dezbrăcat în ziua aceea.”

[xiv] Sfântul Nil Ascetul, în Biblia în Filocalie, op. cit., p. 254

6,66 şi 66,6

M-am gândit să pun cap la cap, versetele din Sfânta Scriptură care corespund acestor coordonate, pentru a face cunoştinţă cu învăţătura biblică şi în acest fel.

Iată-le, în ordinea canonică:

I Paralipomena 6, 66: Iar unora din familiile fiilor lui Cahat li s-au dat cetăţi din tribul lui Efraim. 

Psalmul 66, 6: Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pământului. 

Isaia 66, 6: Un glas! Un vuiet din cetate! Un glas din templu! Este glasul Domnului! El răsplăteşte vrăjmaşilor Săi după faptele lor.

Ioan 6, 66: Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El.

No comment!

Profeţia Sfântului Osea

            Sfântul prooroc Osea („mântuire”) a activat în mijlocul conaţionalilor săi în prima parte a secolului al VIII-lea înainte de Hristos.

            În cele 14 capitole ale profeţiei sale el avertizează poporul ales că nu face bine că se închină idolilor popoarelor vecine, pentru că numai Dumnezeu este „Izbăvitor.” (Osea 13, 4)

            El a profeţit robia asiriană în care au fost duşi evreii pentru păcatele lor, dar le transmite şi că Domnul nu îi uită şi-i va izbăvi de moarte. (v. 14)

            Cea mai importantă profeţie a sa este aceea prin care vesteşte mergerea Domnului, ca prunc, în Egipt şi revenirea în Efraim, aşa cum numeşte el Ţara Sfântă. (Osea 11, 1 – Matei 2, 15)

            Din această profeţie nu se citeşte ca paremie (fragment) la nici o sfântă slujbă, dar este citat de mai multe ori.

            „Păcătuind mai înainte cu socotinţa firea noastră, Iubitorule de oameni, logodindu-Te cu dânsa o ai curăţit de întinăciune, împreunând-o cu Tine, după unire nedespărţit mai presus de gând. Şi acestui lucru făcându-se semn proorocul Tău, Sfântul Osea, pe cele ce mai înainte erau desfrânate, le-a făcut înfrânate.”[i]

            „Curăţind vederea sufletului tău de întinare, te-ai învrednicit, Sfinte Osea, a vedea şi a spune mai înainte foarte bine, fără minciună şi luminat, cele viitoare care erau să se împlinească.”[ii]

            „Ca pe un nor dumnezeiesc ce ascunde soarele în sânurile sale, ai dus din cetatea lui David, în Egipt pe ceea ce este singura curată, ca să risipească întunericul nebuniei idoleşti, dreptule logodnic Iosif, preasfinţitule slujitor.”[iii]

            „Fiind învăţat în arătările cele dumnezeieşti, cu învăţătură cuvioasă lui Dumnezeu, arătat ci proorocit chemarea neamurilor, Sfinte proorocule Osea, fiind însemnat de Duhul Sfânt.”[iv]

            „Hristos a înviat omorând moartea, precum a vestit înţeleapta ta proorocie, Sfinte Osea, mai înainte descoperitorule de cele dumnezeieşti şi a dăruit viaţă sufletelor celor din iad.”[v]

            „Luarea în laturi a celor legiuite, căderea iudeilor şi chemarea neamurilor ai arătat, Sfinte proorocule Osea.”[vi]

            „Spus-ai mai înainte, Sfinte Proorocule Osea, că Israel se va mântui, nu cu război, nici cu arc, nici cu toată întrarmarea, ci în Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, însemnându-se prin aceasta întruparea Cuvântului.”[vii]

            “Asemănatu-te-ai în mâinile proorocilor, nemuritorule, înmulţind vedeniile, Mântuitorule, în multe feluri închipuindu-Te celor ce cu credinţă strigă ţie: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.”[viii]

„Tu eşti izvorul lui Israel, care verşi ape de mântuire, propovăduind mai înainte pe Hristos râul păcii, Sfinte Osea; Căruia cântăm: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.”[ix]

“Pe Dumnezeu, Cuvântul cel veşnic al Tatălui, Cel ce s-a arătat nouă cu minunata naştere din Fecioară, primindu-L dreptul Iosif, s-a bucurat şi minunată cale în Egipt împreună cu El a făcut, ascultând de dumnezeieştile porunci.”[x]

            “Cu propovăduire luminată ai spus mai înainte celor de pe pământ măririle lui Dumnezeu, cunoştinţa celor ce vor să fie, Sfinte proorocule Osea, grăitor de cele dumnezeieşti, cântând: Lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.”[xi]

            “Foarte prea minunat este harul cel plin de Duh, care ţi s-a dat de la Dumnezeu, Sfinte Osea, grăitorule de Dumnezeu, prin care ai spus pe faţă întruparea Mîntuitorului din Fecioară şi răstignirea şi patimile şi cinstita şi dumnezeiasca înviere; iar lui Israel celui ce era cu cuget deşert, pierderea de tot.”[xii]

            “Norii în chip proorocesc să ne stropească nouă din cer astăzi roua făcătoare de viaşă pentru înălţarea credinţei.”[xiii]

Zice şi Marele Vasile:

 „Zi rea[xiv] numeşte psalmistul ziua judecăţii… Întru care, zice Proorocul Osea[xv], că acum i-a înconjurat pe ei sfătuirile lor, întru care nimeni altul nu-ţi va fi ţie pârâş, fără numai însăşi faptele, că se vor arăta pe sine preacurvia, furtul… fiecare păcat cu învinuirea sa se va înfăţişa învederat, prin aducerea lor aminte, iar călcâiul înseamnă amăgirea păcatului.”[xvi]”

 

---

[i] Mineiul pe Octombrie, Ziua a XVII-a, Vecernie, Stihiră la Doamne strigat-am…

[ii] Idem, Utrenia, Cântarea I  a Canonului proorocului

[iii] Mineiul pe Decembrie, Ziua a XXVI-a, Utrenie, Stihiră în Cântarea a V-a a Canonului Logodnicului

[iv] Mineiul pe Octombrie, Utrenie, Stihiră în Cântarea a III-a a Canonului profetului

[v] Idem, Cântarea a V-a a Canonului proorocului

[vi] Idem, Cântarea a VI-a a Canonului proorocului

[vii] Idem, Cântarea a III-a a Canonului proorocului

[viii] Idem, Cântarea a VII-a a Canonului proorocului

[ix] Idem, Cântarea a VII-a a Canonului proorocului

[x] Mineiul pe Decembrie, Ziua a XXVI-a, Stihiră în Cântarea a VI-a  a Canonului Logodnicului

[xi] Mineiul pe Octombrie, idem, Cântarea a VIII-a a Canonului proorocului

[xii] Idem, Luminânda proorocului

[xiii] Triod, Duminica I a Postului Mare, Utrenie, Stihiră în Cântarea a III-a a Caonului

[xiv] Ps. 48, 5: „Pentru ce mă tem în ziua cea rea? Fărădelegea călcâiului meu mă va înconjura.”

[xv] Icoana de pe blogul http://www.luke2219.wordpress.com

[xvi] Psaltirea în tâlcuirile Sfinţilor Părinţi, Cuviosul Eftimie Zigabenul şi Sfântul Nicodim Aghioritul, Transliterare de Ştefan Voronca, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumeniţa, 2006?, p. 567